AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Interviu în Bulgaria

martie 29th, 2011

Merge cu google translate 😀

Румънският журналист Алин Хулиу от новинарската агенция NewsIN разясни как стоят нещата около трансфера на Христо Йовов в Стяуа.

– Алин, последните дни стана истинска лудница в Румъния и България с трансфера на Йовов в Стяуа. Какво пиша сега пресата при вас? Сигурен ли е трансферът?
Цялата преса пише, че трансферът е приключил, позовавайки се официално на клуба Стяуа. Тези, които се интересуват от спорт знаят, че българинът ще дойде възможно най-скоро, заедно с Михай Стойкица, за да подпише договора си. Все още обаче няма нищо официално, че е подписал. Знае, се че Йовов е в България и казва, че е впечатлен от стадиона „Генча” и от Букурещ. (sursa)

Povestea unui fotbalist român care a scris istorie. Primul profesionist al patriei

martie 28th, 2011

În perioada în care manelele, piţipoancele şi scandalurile nu erau subiect principal în fotbal, un român a muncit pentru a ajunge la un nivel înalt. A devenit primul jucător din Liga 1 ajuns la FC Barcelona şi totodată primul manager străin din istoria fotbalului englez.

Este vară. Anul 1923. La scurt timp după ce şi-a sărbătorit majoratul, Emil (Elemer) ajunge la Petroşani cu gândul că se va revedea cu fraţii săi, fotbalişti deja consacraţi în Valea Jiului. Primeşte instant titulatura de Berkessy 3 pentru a nu fi confundat.

La scurt timp visul său s-a spulberat pentru că fuziunea existentă dintre cele două echipe ale Văii Jiului (CAM Petroşani şi Minerul Vulcan) a încetat, iar cei doi fraţi mai mari au ales să joace la Vulcan. La jumătate de deceniu, Don Emilio şi-a adus aminte de primele sale evoluţii la CAM Petroşani. „Desigur, când am ajuns să joc la Petroşani, la dorinţa mea, a fost să joc cu cei doi fraţi ai mei. Regretabil, am devenit adversari pentru că ei s-au stabilit la Vulcan, pe când mie Petroşaniul mi-a fost punctul de plecare al carierei. De altfel, acolo am început să-mi arăt ghearele de leu şi au avut dreptate cei care au crezut în Berkessy 3”, povestea acesta într-o scrisoare trimisă cronicarului Ioan Bogdan în 1974 şi publicată în „Fotbalul – Bucurie a Văii Jiului”. Apogeul carierei din fotbalul autohton l-a atins în 1924, când a fost convocat la o selecţionată a districtului Arad. “I-am bătut pe şvabi la turneul de Paşte prin cele trei goluri marcate de Auer. A doua zi, ei au învins campioana spaniolă Bilbao cu 6-0”, mai scria mijlocaşul.

Cum la Jiul nu avea locul de titular asigurat, în 1928, alege să joace într-un campionat foarte puternic, cel maghiar, semnând cu Ferencvaros, o forţă a Europei în acel moment. A câştigat două titluri de campion şi o Mitropa Cup, echivalentul Cupei Campionilor Europeni. Face pasul spre Vest în 1932, când semnează cu RC Paris, iar doi ani mai târziu ajunge pe Camp de les Corts, stadion legendar al Barcelonei. Războiul civil din Spania întrerupe campionatul în 1936 şi pentru un an trece la Le Havre, unde îşi încheie cariera strălucitoare pentru un jucător din perioada interbelică. Rămâne cu amintirile din Petroşani, deşi acolo evolua ca amator. “I-am depăşit pe mulţi din această perioadă, deşi ne pregăteam pe o bază amatoare şi o făceam doar din plăcere”, a rememorat ulterior.

 

“Englezul nu vrea să înveţe de la învăţăceii săi”

Războiul nu i-a scos lui Don Emilio fotbalul din sânge. Şi-a construit încet cariera de antrenor. În plin câmp de luptă s-a întors la Ferencvaros în 1944, iar patru ani mai târziu a emigrat în Italia, pregătind pe rând Vicenza, Biellese 1902 şi Pro Patria, echipe puternice în acea perioadă.

Soarta i-a surâs din nou şi după aproape 15 ani revine în campionatul Spaniei, la Real Zaragoza. 1954 devine un an de referinţă în fotbalul mondial. Cel care în urmă cu trei decenii bătea mingea în Valea Jiului devine primul antrenor străin din patria sportului-rege, Anglia, când este numit la Grimsby Town. Este înlăturat după câteva luni de şefii Federaţiei, iar ulterior, Berkessy avea să dezvăluie adevăratul motiv:„Englezul nu vrea să înveţe de la învăţăceii săi”. Abia după mai bine de 10 ani este acceptat un tehnician din afara insulei britanice.

După o aventură în Belgia, la Beerschot, revine chiar la Barcelona şi o antrenează pe marea rivală Espanyol, pentru ca în 1958 să bifeze ultima echipă ca antrenor profesionist, Sabadell, din Segunda Division. Mai activează şi ca antrenor federal pentru unguri, însă alege ulterior să renunţe la fotbal, stabilindu-se definitiv la Barcelona.

 

Nu a mai putut ajunge în România

Ţine în continuare legătura cu fraţii săi, stabiliţi între timp la Baia Mare, şi îşi pun în gând să revină împreună în Valea Jiului pentru a-şi aduce aminte de tinereţe. Chiar îi scrie cronicarului Ioan Bogdan de această ultimă dorinţă. Mie, Valea Jiului, cu frumuseţile ei naturale, defileul Surduc, restaurantul Gambrinus, excursiile la Parâng şi Mândra mi-au lăsat amintiri fericite. Chiar în acest an, am plănuit cu fraţii mei, de la Baia Mare, să revedem locurile tinereţii, în Valea Jiului. Eu am atins vârsta de 68 de ani, în 1974, iar drumul de la Barcelona la Petroşani va fi foarte lung cu automobilul, dar va fi foarte frumos, căci merg să îmi regăsesc amintirile din tinereţe”, povestea plin de entuziasm fostul jucător al Barcelonei. Din păcate, îşi fracturează piciorul şi la 110 kilograme îi este foarte greu să se mai deplaseze. Moare în anul 1993, la vârsta de 88 de ani, în capitala Catalunyei, cu regretul că nu a mai ajuns în patria natală.

 

EMIL BERKESSY – CV

Data naşterii: 20 iunie 1905 (Oradea)

Data morţii: 7 iulie 1993 (Barcelona)

 

Carieră jucător:

CAM Petroşani (1923-1928), Ferencvaros (1928-1932), Racing Paris (1932-1934), FC Barcelona (1934-1936), Le Havre (1936-1937)

 

Carieră antrenor:

Ferencvaros (1944), Vicenza (1948), Biellese (1949), Pro Patria (1950), Real Zaragoza (1951-1952), Grimsby (1954), Beerschot (1955-1957), Espanyol Barcelona (1957-1958), Sadabell (1958)

(Alin Huiu pentru Puterea, 28 martie 2011)

Silviu Olteanu are o nouă șansă la titlul mondial

martie 28th, 2011

După ce, în decembrie, arbitrii-judecători i-au furat şansa de a deveni campion mondial WBA, pugilistul Silviu Olteanu a primit o nouă şansă, iar pe 2 aprilie îl va înfrunta pe mexicanul Wilbert Uicab pentru titlul mondial WBC Silver. În cazul unui succes, constănţeanul stabilit la Madrid va deveni şi challenger obligatoriu la centura cu diamante a thailandezului Pongsaklek Wonjongkam.

În prezent, campion european la muscă, Olteanu (11-4-0) va renunţa la centură, preferând să se bată pentru un titlu mult mai important. La 33 de ani, pugilistul care a plecat în Spania la cules de struguri are drumul deschis pentru a deveni al cincilea campion mondial din istoria boxului profesionist românesc. De altfel, Silviu este considerat singurul european care poate emite pretenţii la titlurile mondiale de la categoria sa, unde asiaticii deţin supremaţia.

Primul pas al românului este programat pe 2 aprilie, însă tot pe terenul adversarului, la Playa del Carmen (Cancun – Mexic). În vârstă de 27 de ani, Wilbert Uicab are 31 de victorii şi 5 înfrângeri, ultima acum trei ani. Poreclit Uraganul, mexicanul a cucerit WBC Silver în septembrie anul trecut, iar de atunci şi-a mai apărat o dată titlul cu succes.

Bute vs Magee, duminică dimineaţă

Până la meciul lui Olteanu, fanii boxului din România vor avea ocazia, după mult timp, să-l vadă pe Lucian Bute. Campionul mondial IBF la supermijlocie îşi va apăra duminică dimineaţă (ora 5.00 a României) pentru a şaptea oară centura cu diamante în faţa nord-irlandezului Brian Magee în direct pe B1 TV. În altă ordine de idei, promotorii au confirmat informaţia oferită de puterea.ro, astfel că pe 21 mai, Adrian Diaconu va boxa împotriva americanului Chad Dawson.

(Alin Huiu pentru PUTEREA, 13 martie 2011)

Povestea singurului român din Formula 1

martie 24th, 2011

Colin Kolles sau Călin Colesnic, pe numele său adevărat, este necunoscut publicului din ţara noastră. Este însă un personaj important în Formula 1, după ce a condus team-urile Jordan, Midland, Spyker, Force India, iar acum Hispania Racing.

Plecat mereu în întreaga lume, doctorul Colin Kolles este greu de întâlnit, mai ales atunci când provii dintr-o ţară unde sporturile cu motor sunt la un nivel foarte scăzut şi nu îţi oferă o astfel de şansă.

Primul pas pentru stabilirea unei documentări despre viaţa şefului de la Hispania este să apelăm la unul dintre experţii în Formula 1 din ţara noastră, Miki Alexandrescu. “Da, sigur că îl cunosc, suntem buni prieteni, dar nu vă pot da numărul său personal. V-aş putea ajuta cu numărul tatălui şi el vă poate face legătura”, ne încurajează comentatorul. Zis şi făcut, pun mâna pe telefon şi apelez numărul de Germania al lui Kolles senior. Mă lovesc însă de un zid. “Doar dacă ne întâlnim personal, nu îmi place altfel”, e prima reacţie într-o limbă română perfectă, dar presărată cu cuvinte germane, a inginerului fugit din ţară acum trei decenii. “Dar dumneavoastră sunteţi în Germania, eu aici”, îi spun, iar acesta se înduplecă, asta numai după ce mă întreabă de unde avem numărul său de telefon.

“De ce vă interesează? El nu e pilot de Formula 1, ci doar team-principal la o echipă mică. Nu e ca team-urile mari cu bugete de sute de milioane. Hispania are doar câteva zeci”, “Dar e totuşi singurul român din Formula 1, sigur că suntem curioşi să aflăm cine e, cum a ajuns acolo”, vine replica şi imediat sunt întrerupt. “Cred că e cel mai greu de intrat într-un astfel de sport. După droguri şi arme, geschäft (n.r., afacerea) cu Formula 1 e cea mai dificilă”, glumeşte seniorul, încercând din nou să întrerupă dialogul. “Poate voi ajunge eu în perioada următoare în România, aş merge la un şpriţ la Timişoara. Nu vreau să-mi interpretaţi vorbele şi să apară cine ştie ce. Pe Colin îl puteţi întâlni la Budapesta dacă doriţi, atunci când e Mare Premiu, în rest este foarte ocupat”. Îl conving să mai rămână câteva minute pe fir pentru a afla cât mai multe despre modul în care Călin a reuşit să pătrundă în Formula 1. “Se ştie bine cu Ecclestone şi el i-a propus să preia Jordan acum câţiva ani, care apoi a devenit Midland. Echipa aparţinea de un canadian. Restul se ştie”, e scurt Romulus, după care vine cu o ultimă propunere de deplasare în inima Banatului. “V-aş spune cum am lăsat Mercedesul în Polonia, ca să fug în Anglia, apoi în Germania. Vă spun, nu îmi place prin telefon. O să vin eu mai încolo la Timişoara, am un prieten bun acolo, maestru în motociclism. N-am mai fost de mult şi vreau să profit. Când ajung acolo, vă aştept. În rest, nu vreau să dau detalii prin telefon”, încheie inginerul Romulus Kolles convorbirea de aproape un sfert de oră, cu promisiunea că atunci când ne vom întâlni, povestea va fi mult mai interesantă.

 

Formula 3, DTM, Le Mans, Formula 1

Călin a învăţat tainele automobilismului chiar de la tatăl său, fost pilot de raliuri. După ce s-au stabilit în Germania în anii ’80, tânărul născut la Timişoara a terminat Facultatea de Stomatologie şi a profesat timp de 12 ani într-un cabinet alături de mama sa, Adela. Pentru că încercările de a devenit pilot au eşuat, Călin a decis să intre în afacerea cu maşini a familiei din landul Bavaria. Începând din 2000, şi-a lansat cariera în sporturile cu motor. Mai întâi în Formula 3, apoi în DTM, iar între 2009-2010 a participat cu echipa sa, Team Kolles, la cursa de la Le Mans. A renunţat temporar din cauza programului foarte încărcat. “Domnule, e imposibil să le faci pe toate. Era vai de capul lor, azi erau la Barcelona, mâine la Monza, nu puteau să stea deloc din cauza programului foarte încărcat. Acum e cu Formula 1, se ocupă de Hispania”, ne-a explicat seniorul familiei Colesnic.

Vorbeşte fluent româna

Deşi nu a mai fost în ţară de mai bine de trei decenii, de fapt din momentul în care familia a emigrat, Colin Kolles nu a uitat deloc limba română şi chiar se descurcă foarte bine. “Stăm de vorbă în română. Nu are astfel de probleme”, ne-a explicat Miki Alexandrescu, lucru confirmat şi de tatăl acestuia, care face şi o promisiune. “O să-l conving eu să revină în România cândva pentru o vizită. E însă foarte ocupat, în fiecare săptămână e într-o altă ţară”.

Glume cu Ţiriac

În încercarea mea de a afla cât mai mult despre legăturile fiului său cu România, Romuls Kolles a povestit o întâmplare amuzantă cu fostul mare tenisman Ion Ţiriac. “Se cunoaşte cu Ţiriac şi chiar i-a propus să intre în Formula 1. Ştiţi ce i-a răspuns Ţiriac? «Când o să joace Ecclestone tenis, atunci voi intra şi eu în Formula 1». A, şi mai ştie pe cineva. Când aveam echipele, foloseam mulţi şoferi de tir din România. Era nevoie, că trebuia să folosim mai multe ture din cauza drumurilor lungi”.

Şi-a operat un pilot înaintea cursei!

Dacă despre tatăl său au apărut informaţii că ar fi fost dentistul lui Ceauşescu, considerate de Romulus drept “aberant şi o mare minciună pentru că eu nu am avut treabă cu stomatologia decât o dată, când m-a durut măseaua”, şi despre şeful de la Hispania Racing circulă legende. Profitând de faptul că e medic specialist dentar, Kolles, pe vremea când era la Jordan, l-ar fi operat pe Tiago Monteiro înaintea Marelui Premiu al Turciei din 2005, după ce pilotul a acuzat grave probleme dentare. De asemenenea, un an mai târziu ar fi realizat o procedură similară şi în cazul lui Christijan Albers, la Midland.

Colin Kolles alias Călin Colesnic

CV

Data naşterii: 13 decembrie 1967 (Timişoara)

 

Carieră:

Conducător Team Kolles

Formula 3, DTM, Le Mans

 

Team-principal Formula 1

Jordan (2005), Midland (2006), Spyker (2007), Force India (2008), Hispania Racing (2010-prezent)

 

Hunedoara: Cronicar sportiv la numai 19 ani

martie 24th, 2011

„Jurnalistul sportiv Alin Huiu, în vârstă de 19 ani, va edita lucrarea „Fotbalul din Valea Jiului – un nou început”, transmite corespondentul AMOS News. Lucrarea se referă la fenomenul sportiv din Valea Jiului, punându-se accent pe istoria echipei de fotbal Minerul Vulcan, care a împlinit anul acesta 80 de ani.

„Am adunat date încă din 1998 despre echipa de fotbal Minerul Vulcan, dar şi despre fenomenul sportiv din Valea Jiului. Consider că o asemenea lucrare este importantă, deoarece puţine cluburi din ţară au o istorie de 80 de ani. Pentru realizarea acestor lucrări m-au ajutat mai mulţi cronicari sportivi. Eu sper să iasă bine, mai ales că marea mea pasiune este fotbalul”, a declarat, pentru AMOS News, Alin Huiu.” (sursa)

De ce este Lucian Bute cel mai bun…

martie 24th, 2011

Nu pentru că e român şi sunt eu subiectiv. Ci pentru că aşa spun specialiştii din box şi chiar adversarii săi. Iar Magee, care a avut ocazia să se bată şi cu englezul Carl Froch nu a contenit cu laudele la adresa lui. Pur şi simplu, Lucian e cel mai bun pugilist pe care l-am întâlnit. Este inteligent, loveşte cu forţă, fără să mai pun la socoteală că este greu de atins”, afirma deunăzi acesta, parcă în ciuda lui Froch, aprigul contestatar al lui Bute. Şi să ştiţi că Magee nu este deloc un pugilist slab, deşi e la capăt de carieră.

Dacă în Canada este idolatrizat, Bute are de pătimit în propria lui ţară, unde fiecare succes este umbrit. “Are numai adversari slabi” sau “Se bate doar la Montreal”, au fost replicile care se puteau citi pe buzele tuturor pricepuţilor din box.

„Adversari slabi”

Să fim serioşi. E un nivel mult prea înalt pentru a mai fi acceptaţi pugilişti fără valoare în ring. Exceptându-i pe Froch, Abraham, Johnson, Kessler, Ward şi Taylor, angrenaţi în Super Six, Lucian s-a întâlnit cu cei mai buni din supermijlocie. Şi asta se vede cu ochiul liber, doar dacă te uiţi peste palmaresul celor şapte adversari (n.r., Andrade de două ori). Berrio era campionul în exerciţiu la întâlnirea directă din 2007, iar următorul adversar, William Joppy (2008), a ţinut acasă centura mondială WBA timp de şase ani! Ambii au sfârşit prin a fi făcuţi KO de Bute. Librado Andrade s-a dovedit a fi o nucă tare, venea după o victorie cu actualul campion WBO, Robert Stieglitz. Un prim meci greu, dar o revanşă încheiată în runda a 4-a. “Bute este cel mai bun”, a recunoscut şi mexicanul. Zuniga, Miranda şi Brinkley au avut coşmaruri luni întregi după meciurile cu Bute până să revină în ring.

Se bate doar la Montreal

Cum credeaţi că se construieşte cariera unui pugilist profesionist? Acceptând să se bată în orice oraş la prima ofertă? În nici un caz. În plus, în Quebec este cel mai apreciat sportiv la momentul actual. Spre exemplu, campionul WBC Carl Froch nici nu ştia cum se iese din Nottingham până în 2009 când a semnat cu Showtime, iar Andre Ward, aflat alături de Bute în topul neînvinşilor de la supermijlocie, deşi e american, nu a ajuns nici până acum la Vegas.

Dacă argumentele astea nu vă impresionează, atunci puteţi lua la puricat clasamentele întocmite de specialiştii în box de pe toate continentele. Boxrec, enciclopedia sportului cu mănuşi, îl clasează în fruntea categoriei supermijlocii, la mare distanţă de pluton, iar Ring Magazin, „Biblia boxului”, l-a poziţionat pe locul 2. E în topul lor de 259 de săptămâni, un adevărat record. Şi Yahoo îl consideră printre cei mai buni din lume, fiind pe locul 10 într-o ierarhie generală pentru toate categoriile, bazată pe votul a zeci de jurnalişti specialişti la propriu în acest sport.

P.S.: Următorul meci va fi cel mai probabil împotriva francezului Jean Paul Mendy. La 37 de ani, este neînvins la profesionişti, având 29 de victorii, şi este un adversar pe care Lucian nu îl poate refuza, ci doar amâna. Asta pentru că a devenit challenger obligatoriu IBF în 2010, după ce l-a bătut, prin descalificare, pe Sakio Bika.

 

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii