AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Cine este cu adevărat naşul fotbalului românesc

iulie 27th, 2011

Dacă preşedintele FRF, Mircea Sandu, este poreclit “Naşul fotbalului românesc”, portarul Rapidului, Dănuţ Coman, este un candidat serios pentru titlul de naş al fotbaliştilor. În ultimii trei ani, a făcut o meserie din a-şi năşi colegii, foşti coechipieri sau chiar adversari. În total, a adunat peste 20 de fini.

Goalkeeperul giuleştean s-a căsătorit în 2008 cu aleasa inimii sale, Loredana, naşi fiind actualul său antrenor Răzvan Lucescu şi soţia acestuia. Părinţi ai unei fetiţe care împlineşte anul acesta 2 ani, cei doi au revenit în faţa altarului în mai multe rânduri. Nu pentru a-şi reînnoi jurămintele, ci pentru a fi naşi pentru mai mulţi fotbalişti, dar şi prieteni.

“Să fiu sincer, am peste 20 de fini. Nu doar din lumea fotbalului, ci şi prieteni. E un lucru extraordinar pentru mine că atâţia oameni au ales să fiu alături de ei într-un moment atât de important pentru cariera lor”,a mărturisit Dănuţ Coman pentru “Puterea”.

Nu mai puţin de cinci jucători ai echipei Rapidului de acum patru ani au făcut pasul alături de el. Ionuţ Rada, Adrian Rusu, Emil Dică, Mihai Mincă şi Ionuţ Stancu îl au ca părinte spiritual. Lista este completată şi de doi coechipieri din perioada în care apăra poarta lui FC Argeş, Ionuţ Boşneag şi Radu Neguţ, ultimul eroul Voinţei Sibiu în weekend, când a marcat contra Stelei. “Dacă mi-ar face fiecare un cadou aşa cum mi-a făcut Neguţ, aş fi foarte fericit. Golul îl ajută pe el, pentru că e un om extraordinar, dar şi pe mine, la Rapid. Sunt convins că ne va ajuta în continuare împotriva contracandidatelor noastre,ne-a mai spus portarul în vârstă de 32 de ani.

Sâmbătă, Coman va avea ocazia să-l reîntâlnească pe unul dintre fini, Boşneag de la Universitatea Cluj. “Abia aştept, dar pe teren nu contează prietenia. Acolo suntem adversari. Şi Răzvan Lucescu, naşul meu, dacă voi greşi, sunt convins că nu mă va mai băga pe teren”,afirmă acesta. Performera primei runde când a trecut cu un neverosimil 3-0 de FC Vaslui, Rapid se va deplasa sâmbătă la Mediaş, acolo unde va da piept cu Şepcile Roşii.

Pakistanezii şi arabii, învăţaţi de Antonela Obreja cum se organizează galele de box

iulie 25th, 2011

Antonela Maria Obreja, fosta soţie a preşedintelui FR Box, Rudel Obreja, lucrează de aproape un an la un proiect pentru organizarea galelor de box în Orientul Mijlociu. Într-o lume a bărbaţilor, una dintre cele două femei-promotor din Europa va sparge barierele, urmând să organizeze spre sfârşitul lui 2011 o gală cu bugete de milioane de dolari la Dubai şi Islamabad pentru promovarea ţărilor respective. Lista continuă cu Yemen şi Qatar.

Stabilită în Spania, la Valencia, Antonela a intrat în lumea boxului european cu mai multe gale în peninsula Iberică. Alături de o echipă formată aproape exclusiv din români, promotorul a lansat un proiect îndrăzneţ. Gale de box în Orientul Mijlociu, o zonă virgină din acest punct de vedere. Prima oprire a fost Dubai, unul dintre cele mai importante oraşe din Emiratele Arabe Unite. “Asociatul meu din Dubai a luat legătura cu cei de acolo şi s-au declarat foarte interesaţi. Luna trecută am avut o primă întâlnire cu şeicul, iar mai apoi cu preşedintele Federaţiei de Box. Am pus la punct proiectul, iar în septembrie ne vom întâlni din nou pentru a stabili ultimele detalii,a spus Antonela Obreja, pentru „Puterea“, despre gala care ar urma să se desfăşoarea în jurul datei de 25 decembrie. Între timp, a fost stabilit un contact şi cu oficialii pakistanezi, care au făcut deja primul pas. Asociatul meu e pakistanez, aşa că mi-a intermediat o întâlnire cu ambasadorul Pakistanului la Abu Dhabi, Jamil Ahmed Khan. Lui i s-a părut o idee foarte bună şi mi-au transmis că nu vor fi probleme cu banii. Vor să elimine puţin din îndoiala asta cu turismul şi au un buget foarte mare la dispoziţie. De asta vor şi foarte mulţi străini în gală pentru ca ţara lor să fie mediatizată,a explicat promotorul, care a devenit reprezentantul oficial al WBC (World Boxing Council) în Orientul Mijlociu. Versiunea WBC este cea mai importantă în boxul mondial profesionist în momentul de faţă. Cu un buget de 3 milioane de dolari, gala de la Islamabad este programată pentru luna ianuarie a anului viitor şi are ca scop promovarea turistică a Pakistanului.

 

Minimum doi pugilişti români în gală

În Pakistan pentru a preveni orice problemă, toţi sportivii vor fi păziţi non-stop de autorităţi. Primele două nume confirmate pentru gală sunt chiar ale unor pugilişti români. Iulian Ilie, fostul deţinător al centurii IBF International la cruiser, şi Floarea Lihet, aceasta urmând să se lupte chiar pentru titlul mondial WBC la categoria cocoş. De asemenea, în program ar putea apărea şi Cristian Ciocan, cunoscut în prezent ca Christian Hammer. Acesta s-ar putea lupta cu americanul James Toney, fost campion mondial la cinci categorii diferite de greutate, care şi-a dat la rândul său acceptul pentru a boxa în Pakistan.Capul de afiş va fi meciul suedezei Frida Wallberg, actuală campioană mondială WBC, cu o sportivă nedesemnată încă. Frida este antrenată în prezent chiar de un român stabilit în Suedia, Wally Munteanu, care va fi şi match-makerul galei. Din stafful pentru Islamabad va mai face parte şi un alt român, Adrian Niculae, antrenor în Spania. “Data nu a fost încă stabilită, pentru că nu vrem să se suprapună cu vreo sărbătoare religioasă,a precizat Antonela Maria Obreja. Pe listă se mai află Qatar şi Yemen, negocierile urmând să debuteze imediat după încheierea galelor din Pakistan şi Emirate.

REPORTAJ. Cum a fost la meciul România-Grecia de la EURO U-19. Biletele care sudează prieteniile dintre locuitorii Berceniului

iulie 24th, 2011

Mai bine de jumătate dintre locuitorii comunei Berceni au asistat sâmbătă seară la meciul care a scos în proporţii mari naţionala U-19 din calculele calificării în semifinalele Campionatului European, organizat de România după cinci decenii de pauză. Tricolorii au fost învinşi de Grecia.

Alt meci, aceeaşi poveste. Dacă la Chiajna, biletele gratuite au fost distribuite într-un bar, la Berceni, fanii au trebuit să se deplaseze la stadion. Doar că i-au întâmpinat uşile închise. “Nu mai sunt domne. S-au terminat deja, de asta am închis uşa”, te întâmpină un paznic de vârsta a treia în faţa uşii principale. Intrarea pentru descurcăreţi s-a dovedit a fi camuflată în spatele unor bănci de rezerve.

La o cârciumă din apropierea stadionului, subiectul principal de dezbatere era bineînţeles chiar distribuţia biletelor. “Acum 15 minute au venit 2.600 de bilete. Mai sunt 500. Păi dacă a luat Gogu a lu’ Pocăitu 200 sau Marin de la pază de la Primărie încă 300, îţi dai seama că nu mai are nimeni loc de ei”, se lamentează un ins care nu a prins “decât” 20. Şi ăia de la prefectură au venit să ia 200”, îl completează un altul, care nu a fost pe fază când maşina cu biletele a ajuns la stadion.

În ziua partidei, agitaţie mare. Strada Şcolii nu cred că a fost nicicând mai plină, nici măcar pe 15 septembrie. O mulţime de persoane se adună din toate colţurile localităţii pentru a vedea minunea. Cei care şi-au făcut provizii cu bilete le împart cu amicii care au rămas pe dinafară şi orice tensiune dintre ei dispare. Jeep-urile de zeci de mii de euro abia îşi fac loc pe străduţa tocmai refăcută complet special pentru cel mai important eveniment al anului în comună. Parcarea este deja arhiplină şi mulţi parchează pe străduţele lăturalnice. Rând pe rând, îşi fac apariţia şi conducătorii fotbalului românesc. Ionuţ Lupescu a fost punctual. Victor Piţurcă şi Pompiliu Popescu au fost ghidaţi prin telefon pentru a ajunge la cocheta arenă, în timp ce Mircea Sandu, însoţit de câţiva apropiaţi, a ajuns la scurt timp după startul meciului. Pentru că nu a mai găsit loc de parcare lângă stadion, Dinu Gheorghe a venit pe jos pentru a-i urmări pe Brănescu şi Stanciu, jucătorii ochiţi de Rapid.

În tribune, forfotă mare. Nu mai ai loc să arunci un ac. Doar câteva scaune au mai rămas libere, însă sunt şi ele ocupate pe rând, după ce unii dintre cei rămaşi pe dinafară au fost ajutaţi cei care luaseră tichetele cu duiumul. Alţii, fără noroc, încearcă fără succes să intre la meci. “Nu se poate”, vine mesajul stewarzilor. “Dar am nepotul acolo”, încearcă omul să-i înduplece.

Fortounis nu a fost cu noi

Cei peste 2.500 de suporteri îşi fac datoria încă din primul minut. La fiecare ocazie de poartă, bat cu picioarele în podeaua de fier a tribunelor pentru a obţine un zgomot asurzitor însoţit de celebra încurajare “România! România”. Joc pe contre, ambele echipe caută să marcheze, însă la fel ca în meciul cu Cehia, victoria a fost a adversarilor, unicul marcator având şi nume predestinat. Fortounis l-a învins pe Brănescu în minutul 37 după o greşeală colectivă a defensivei tricolore.

Artificii şi fum de grătar

Probabil, singurii locuitori ai Berceniului care nu au fost la meci erau undeva la o nuntă în cealaltă parte a comunei. La scurt timp după gol, cerul a fost inundat de luminile artificiilor, spectatorii părând mai interesaţi de jocul de lumini decât de al elevilor lui Burchel, mult mai puţin spectaculos. Şi în partea a doua atenţia le-a fost distrasă, aceştia adulmecând mirosul de grătar adus de fumul venit din apropierea stadionului. Pestriţa tribună a încercat să-i scoată din joc pe grei cu diverse apelative, numai că elenii nu şi-au pierdut concentrarea şi s-au impus la limită. Cum tactica nu a dat roade, o parte dintre spectatori au început să părăsească stadionul încă din minutul 70, speriaţi şi de stropii veniţi din înaltul cerului. Şi semnul că România este ca şi eliminată de la EURO U-19, turneu pe care l-am câştigat în 1962, dar cu o echipă a cărei medie de vârstă era de peste 20 de ani.

DETALII ÎN EDIŢIA ON-LINE A COTIDIANULUI PUTEREA

Pe urmele lui Bute. Corina Cârlescu poate deveni vineri prima conaţională campioană mondială la box profesionist

iulie 13th, 2011

La nici o săptămână după ce Lucian Bute şi-a apărat cu succes centura IBF la supermijlocie, România poate avea un alt campion la box profesionist. Corina Cârlescu se bate vineri în Germania cu titlul mondial interimar WIBF la semimuscă pe masă împotriva favoritei locale Oezlem Sahin.

În vârstă de 23 de ani, Corina este originară din Iaşi şi s-a apucat de box abia la vârsta de 14 de ani după ce în prealabil practicase atletismul. La doar trei luni distanţă cucerea titlul naţional, iar la doar 18 ani a trecut la profesionişti. Din 2006 şi până acum, a disputat 11 meciuri, dintre care şase s-au încheiat cu victoria ei, iar un altul cu remiză.

Tânăra, care s-a numărat printre vedetele galelor de kick-boxing Local Kombat, se află pentru a doua oară în carieră în faţa titlului mondial. În 2008, la Karlsruhe, a pierdut la puncte în faţa nemţoaicei Bettina Voelker (94-96, 93-97, 92-97) meciul pentru centura WIBF la supercocoş. Decizia a fost una controversată, mulţi dintre experţi apreciind că românca trebuia să fie cea care ar fi trebuit să ridice centura deasupra capului.

Oezlem Sahin o consideră drept cel mai dificil adversar din cariera sa. “E cel mai greu oponent al meu de până acum. Îmi va fi foarte greu contra Corinei, mai ales că e mai înaltă cu şapte centimetri. Este cel mai important meci pentru mine şi voi da tot ce am mai bun”, a spus Sahin în presa din Germania. Ajunsă la 34 de ani, pentru sportiva de origine turcă poate fi ultima şansă de a câştiga centura supremă. Până în momentul de faţă, aceasta are 12 victorii şi o remiză la profesionişti. Promotorul Chris Gănescu a avut ocazie să le urmărească pe ambele sportive de-a lungul carierei şi o cotează pe Corina cu şanse mari de a se impune. “Am organizat o gală la Rapid în 2009 şi s-a bătut şi Corina, iar pe nemţoaică am văzut-o anul trecut când Jo Jo Dan s-a bătut cu Selciuk. Părerea mea e că se poate impune în faţa lui Sahin”, a spus Gănescu pentru “Puterea”.

Doar prin KO putem câştiga

Aşa cum se întâmplă şi în cazul băieţilor, favoriţii locali sunt avantajaţi clar de arbitrii-judecători, astfel că misiunea Corinei este una foarte grea. Antrenorul Mihai Constantin a vorbit pentru “Puterea” despre meciul de vineri. “Noi plecăm în seara asta (n.r., miercuri  seară) de acasă, iar joi vom fi acolo pentru cântar. Corina s-a pregătit foarte bine şi e gata să câştige meciul. Vom avea dificultăţi, pentru că ne batem la ei acasă, au sponsorii lor, vă daţi seama şi ce presiune vor pune ei. Sperăm că vom termina prin KO, ca să nu mai avem probleme ca în 2008”, ne-a spus tehnicianul de la Scorpions Iaşi. Cu toate că multe meciuri le-a făcut la categorii superioare, Corina se simte cel mai bine la semimuscă, în timp ce Sahin a fost nevoită să urce de la minimuscă. “Din cauza lipsei banilor, am fost nevoiţi să acceptăm şi meciuri la categorii superioare. Numai noi ştim cum reuşeam să ne încadrăm. Sperăm să ne întoarcem fericiţi de acolo, cu centura. Ar fi o performanţă uriaşă”, a adăugat acesta. În cadrul galei de la Goeppingen vor mai urca în ring fostul campion mondial Firat Aslan, campionul european EBU Lubos Suda sau challengerul de la supermijlocie Khoren Gevor.

În cazul unei victorii vineri seară, Corina Cârlescu se va bate cu supercampioana mondială la semimuscă, sud-coreeanca Ju Hee Kim, cea care deţine în momentul de faţă titlul mondial la patru versiuni diferite.

WIBF, în topul boxului feminin

Women International Boxing Federational este una dintre cele mai importante organizaţii ale boxului feminin profesionist, fiind fondată la mijlocul anilor ’90 de către fosta campioană mondială a anilor ’50, Barbara Buttrick. Versiunea nu are însă nici o legătură cu IBF, acolo unde campion este Bute. În 2010, o altă româncă a avut şansa de a cuceri centura WIBF la semimijlocie. Mihaela Drăgan a fost însă învinsă de Maria Lindberg prin KO în repriza a 3-a, tot în Germania. De asemenea, în 2003, Elena Miftode a fost făcută KO în runda a 6-a de Nadja Loritz pentru centurile WIBF şi GBU de la semimuscă.

Pro şi contra Leonard Doroftei

iulie 12th, 2011

Nu mă aşteptam ca acest conflict mediatic dintre Leonard Doroftei şi Lucian Bute să escaladeze atât de mult. Nu sunt de partea niciunuia, dar îi respect pe amândoi, campioni în adevăratul sens al cuvântului. În doar câteva idei, îmi exprim punctul de vedere relevant sau nu în situaţiile amândurora.

  1. Adversari

E adevărat. De când a devenit campion mondial, Lucian nu s-a bătut niciodată cu adversari mai bine cotaţi decât el. Dar nici versiunea nu este una care să îţi permită să ai parte de nume importante. Şi asta în condiţiile în care în ultimii doi ani a avut loc şi Super Six.

Doroftei spune că s-a bătut numai cu nume mari. De fapt a avut doar doi oponenţi de valoare internaţională. Spadafora şi Gatti. Înainte de asta, a avut mulţi adversari care s-au schimbat chiar şi cu 48 de ore înaintea galei. Îmi povestea cineva că pe unul dintre ei l-au prins la furat prin Montreal şi Interbox a trebuit să-l schimbe. Povestea însă nu mi-a fost confirmată. În plus, faţă de Lucian, Doroftei a fost nevoit să progreseze rapid pentru că avea deja o vârstă înaintată, iar organismul nu mai făcea faţă. Drept dovadă, s-a retras la 34 de ani, la numai doi ani după ce cucerise titlul mondial.

SUA

Meciurile Moşului în SUA pot fi numărate pe degetele de la o mână. În plus, a fost obligat şi de vârstă pentru a face pasul acolo, dar şi adversari, care erau campionii. S-a bătut acasă la Spadafora şi Gatti pentru că ei făceau legea. Aşa cum şi alţii se bat pe terenul lui Lucian, adică la Montreal. Dar să nu uite că nu a câştigat niciunul dintre astea două. KO de la Gatti şi remiză la Spadafora.

Valoare

Chiar dacă este criticat pentru opiniile sale, uneori pertinente, alteori exagerate, şi chiar decăzut din drepturile sale de erou, Leonard Doroftei este SINGURUL român campion mondial, atât la amatori, cât şi la profesionişti. În plus, are şi medalii la două ediţii ale Jocurilor Olimpice. Şi să nu uităm, SINGURUL care român care a unificat trei centuri mondiale, WBA, IBF şi IBC în meciul cu Spadafora. De partea cealaltă, Lucian, campion mondial IBF încă din 2007, este considerat de specialiştii boxului mondial, drept cel mai bun pugilist la supermijlocie în momentul de faţă. Nu o spun eu, ci Boxrec şi Ring Magazine, enciclopedia, respectiv Biblia boxului.  Cariera sa a fost construită cu paşi mărunţi, dar importanţi pentru că a fost preluat de canadieni încă de tânăr (n.r. 23 de ani), aşa că nu a fost cazul să ne grăbim cu el. Cariera sa poate deveni una istorică la nivel global de anul viitor, asta dacă va trece de câştigătorul SuperSix şi va avea astfel în palmares centurile WBC, IBF şi WBA.

foto: Prosport

“Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port”

iulie 11th, 2011

E ora 23.30. Meciul lui Bute s-a încheiat de câteva minute şi zeci de jurnalişti dau năvală în sala de conferinţă de la Romexpo. Stingher, fără să fie recunoscut de multă lume, pătrunde şi un bătrânel. Se aşază comod undeva în spate. Doar un reporter al TVR sesizează cine e şi încropeşte rapid un interviu. Restul lumii părea ignorantă, concentrată exclusiv pe conferinţa care încă nu debutase.

Imediat după ultimele declaraţii, domnul de vârsta a treia încearcă să ajungă la Lucian, însă nu mai are loc de admiratorii care îl asaltau pe campionul IBF, grăbit să ajungă la testul antidoping.

E deja trecut de miezul nopţii. Îl aşteaptă pe Bute la  uşa vestiarului. Face câteva poze cu cei care îşi dau seama pe cine au în faţă, iar apoi ia loc pe un scaun aflat din întâmplare în sală. O tânără care până atunci cred că prezentase rundele îmbrăcată sumar se metamorfozează în reporter şi îi ia un interviu la care omul nostru răspunde calm, deşi pare iritat de unele întrebări. Străin de România, pugilistul Renan St. Juste sesizează ceva şi mă trage de mânecă. “Mi-a vorbit în franceză. Pare un om cunoscut la voi, îmi spune acesta, uitându-se lung. Îl aprob, încercând să îi explic cine e.

E aproape ora 1.00. Oboseala e vizibilă pe faţa domnului în vârstă de 70 de ani, care nu pare să mai reziste fizic, însă tot vrea să schimbe două vorbe cu Bute. “Am obosit. Sunt de mai bine de cinci ore aici, nu mai pot sta mult”, îmi spune acesta. Într-un final, cedează şi, împreună cu doi apropiaţi, se depărtează. Este maestrul Gheorghe Zamfir, cel care a reuşit să reinventeze naiul şi unul dintre cei mai mari artişti în viaţă.

A fost invitat de Bute la gală, prin intermediul organizatorilor, şi a acceptat fără rezerve, deşi nu l-a pasionat niciodată boxul. “E un campion, îl apreciez mult pentru ce a reuşit şi sper să continue aşa. Am venit aici încă de la începutul galei. Mi-a plăcut”, îmi spusese maestrul. Din păcate, Lucian a părăsit Romexpo pe o altă uşă cu direcţia Piaţa Universităţii, unde îl aşteptau câteva sute de fani.

În ciuda valorii incontestabile, maestrul Zamfir şi-a aşteptat rândul la un autograf şi o poză din partea lui Bute. Care nu a mai venit…

Detalii in editia on-line a cotidianului Puterea

Copy paste a la Libertatea

iulie 10th, 2011

Aseară, în ediţie on-line a cotidianului Libertatea a apărut un material despre primul baschetbalist român din NBA, Alex Groza. Dincolo faptul că apreciez demersul demn de laudă al celor de acolo de a le aminti oamenilor şi nume importante originare de pe meleagurile noastre, autorul, pe numele său Cristi Roman, şi-a dat singur cu bâta în cap.

A scris vreo 10.000 de semne ale lui legat de Alex Groza, dar s-a plictisit pentru încă 1.000 în ceea ce-l priveşte pe fratele acestuia, Lou Groza, şi a preferat să le copieze de la mine de pe blog, preluând câteva pasaje în regim copy-paste. Crezând probabil că nimeni nu va sesiza, în condiţiile în care materialul meu a fost publicat cu luni înainte, autorul a dat repede un ctrl-c, ctrl-v şi şi-a stricat materialul, unul interesant de altfel.

Nu mă interesează foarte mult dacă modifică sau nu până la urmă, ci vreau doar să atrag atenţia asupra faptului că mereu se întâmplă ca cei care lucrează la site-urile mari să se considere atât de importanţi încât să îşi permită să facă orice.

click aici pentru materialul publicat de mine in luna martie

click aici pentru a vedea materialul din libertatea pe 9 iulie

Lucian Bute, un KO cu aşteptări mari

iulie 10th, 2011

Încep cu o informaţie caldă. Următorul adversar este în proporţie de 99% americanul Kelly Pavlik, iar meciul va avea loc pe 5 noiembrie la Centre Bell din Montreal. Informaţia mi-a fost confirmată din două surse!

Aseară am fost în infernul de la Romexpo. Peste 8.000 de oameni s-au înghesuit să-l vadă pe Lucian Bute, dar chiar şi aşa, la începutul galei în sală erau deja peste 5.000. Toată lumea era acolo, de la Nuţu Cămătaru şi până la maestrul Gheorghe Zamfir.

Primele meciuri ale gale mi s-au părut cel mult modeste. În schimb, Viorel Simion a oferit cu adevărat un spectacol de încălzire în faţa filipinezului Jun Talape, anunţat ca prieten cu Manny Pacquaio. Fără să fiu răutacios, aşa e şi în fotbal. Toţi brazilienii care vin în Liga 1 sunt prieteni cu Ronaldo, Romario, Ronaldinho. Practic, prieteni cu fotbaliştii.

Viorel Simion, care apropo nu are nici o legătură de rudenie cu Marian, Gheorghe, Dorel Simion, pare un pugilist care poate ajunge departe. Organizat bine a dominat clar întâlnirea, iar până în repriza a 8-a avea un avantaj de şase puncte, chiar dacă îl putea face KO pe Talape mult mai devreme. Filipinezul a ştiut până atunci cum să evite, sprijinindu-se în corzi de fiecare dată. Upercutul de stânga la ficat, lovitură marca Bute, nu l-a mai ajutat şi a avut nevoie de intervenţia medicilor pentru a-şi reveni. Victoria i-a adus lui Simion titlul WBC International, astfel că devine unul dintre challengerii pentru centura mondială la pană.

În fine. Toată lumea aştepta main-eventul. Doi luptători neînvinşi. Lucian – campion mondial, Mendy – challenger obligatoriu. Încă din start lupta mi s-a părut dezechilibrată, iar Bute a părut tot timpul că se joacă cu francezul. câteva upercuturi şi serii l-au zguduit pe francez, care a dat o replică solidă doar în prima repriză. Lucian a avut curajul să lupte cu braţul din faţă jos, ceea ce spune multe despre meci, iar pe finalul reprizei a 4-a s-a întâmplat ceea ce aşteptau toţi. Nu a mai fost upercutul de stânga la ficat, ci o directă croşetată direct ţeasta lui Mendy, care a căzut lat. A urmat discursul victoriei, unul parcă scris de PR. „Mulţumesc Canada, mulţumesc România!”, a strigat Lucian, în timp ce adversarul său încă nu îşi revenise. A urmat gafa care a atras şi antipatia publicului. I-a pronunţat numele Elenei Udrea, iar trei-sfert dintre spectatori au huiduit frenetic.

Ăsta a fost probabil ultimul adversar de categoria a doua pe care Lucian Bute l-a întâlnit. În toamnă urmează Kelly Pavlik, iar în primăvară, conform contractului cu Showtime, ar urma să aibă loc unificarea centurilor IBF, WBC şi WBA. Tânărul care plec acum 8 ani în Canada poate deveni cel mai mare pugilist din istorie la supermijlocie într-un an dacă totul va decurge conform planului. Doar Joe Calzaghe a mai reuşit performanţa de a avea trei centuri mondiale în acelaşi timp.

Biletele la meciul Bute vs Mendy s-au epuizat în seara asta

iulie 8th, 2011

Deşi mă aşteptam să fie un interes mai mare pentru meciul de mâine, biletele de la gala Campion pentru România s-au epuizat abia în urmă cu câteva minute, astfel că la Romexpo vor fi prezenţi peste 8.500 de fani ai lui Bute.

Este până la urmă un record pentru un alt sport în afară de fotbal şi asta în condiţiile în care cel mai ieftin bilet a costat 70 de lei, adică peste 15 de euro. Vestea bună e că organizatorii au montat instalaţie de aer condiţionat, aşa că atmosfera nu va fi irespirabilă, aşa cum credea toată lumea.

Mâine seară sper că voi fi la Romexpo şi vă voi ţine la curent cu cele mai noi informaţii din cadrul galei. Oricum, să nu vă aşteptaţi la nume mari din boxul mondial la gală, Holyfield, Lewis şi Don King declinând invitaţia din diverse motive.

Ca informaţie de ultimă oră, adversarul lui Viorel Simion pentru centura WBC Intenational, Jun Talape, a reuşit să intre până la urmă în categorie, după ce la cântarul oficial depăşise greutatea prevăzută.

Mai jos o fotografie realizată cu două zile înaintea galei cu sala de la Romexpo, cu precizarea că locurile de 70 de lei sunt cele de la etaj-

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii