AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Povestea lui Wally Munteanu, românul care a rescris istoria boxului în Suedia

august 14th, 2011

Plecat din România în 1985, fostul pugilist Wally Munteanu a reuşit la aproape trei decenii distanţă să scrie istorie pentru noua sa patrie, Suedia. A organizat o gală de box profesionist pentru prima oară în ultimii 37 de ani, iar în prezent este antrenorul şi managerul campioanei mondiale WBC Frida Wallberg.

 

Originar din Moldova Nouă, actualul antrenor a trecut ilegal graniţa în Serbia în 1985, iar după 10 luni petrecute în lagărele de la Belgrad a ajuns în Suedia. “Auzisem de un antrenor român, Costică Bumb. L-am căutat şi el m-a dus la RBK Goteborg, un club renumit acolo”, povesteşte, pentru ”Puterea, Wally Munteanu.  Cum boxul era văzut doar ca un sport de întreţinere în Suedia, după câţiva ani, românul a renunţat la cariera de sportiv, dar nu şi la visul său.

 

Boxul profesionist era interzis în Suedia din 1970, însă timp de aproape un deceniu, românul s-a luptat pentru legalizarea lui. Prima lovitură a dat-o în 2007, când împreună cu un asociat a organizat prima gală după o pauză de aproape 37 de ani. Problema a rămas, deoarece suedezii nu permiteau un meci de 12 reprize a câte trei minute, astfel că un titlu mondial la băieţi era încă departe. “Totul a fost politic. Suedia a dat drumul la profesionism, dar numai pe durata a maximum 12 minute. Adică patru reprize, ceea ce era văzut ca un dezastru. Din ţară a boxat Iulian Ilie, care iniţial venise pentru sparring. A fost foarte greu”, explică tehnicianul. Timp de aproape doi ani a continuat să organizeze gale de acest nivel în zonă: “Nu ieşeam pe plus şi era foarte greu să continui, dar am rezistat. Am încercat mereu să aduc regulile la nivelul mondial”.

 

Momentul decisiv a fost consemnat în 2010. A preluat-o pe Frida Wallberg, care nu mai boxase de aproape cinci ani. I-a organizat două meciuri, iar apoi a obţinut acordul Consiliul Mondial al Boxului (WBC) pentru un titlu mondial la superpană. Un alt pas înainte a fost acceptul Suediei de a mări numărul de minute de la 12 la 18, astfel că meciul pentru titlul mondial dintre Frida şi deţinătoarea titlului Olivia Gerula a avut loc chiar la Stockholm, în noiembrie anul trecut, tot cu o premieră, pe durata a 8 reprize. O victorie clară a elevei lui Wally Munteanu, care a devenit astfel prima suedeză deţinătoare a centurii mondiale în propria ţară, după ce anterior, alţi doi suedezi cuceriseră titlul, dar în străinătate şi asta cu zeci de ani în urmă. Contractul prevedea o revanşă, însă pe durata a 10 reprize, exact cum se desfăşoară în toată lumea la feminin. Meciul a fost cât pe ce să nu se mai dispute dacă Munteanu nu ar fi obţinut şi acordul statului pentru prelungirea la 20 de minute. “A fost o chestie istorică. Acum ne pregătim pentru gala de pe 3 septembrie de la Karlstad”, ne-a mai spus Wally Munteanu.

S-a terminat o etapă din carieră

august 5th, 2011

Mai 2004 – Iulie 2011. Asta e perioada în care cariera mea de jurnalist s-a învârtit doar în jurul sportului. Nu m-a interesat politicul, socialul, absolut niciun alt domeniu cu excepţia sportului. Dimineaţă sport, după-amiaza sport, seara sport. Nu îmi imaginasem vreodată că totul se va schimba într-o dimineaţă, dar “inevitabilul” a avut loc. De lunea trecută mi-am preluat postul în cadrul secţiei social de la “Puterea”, cu aceleaşi simţiri ca şi acum 7 ani. O lume nouă pe care am început să o explorez…

PS – Voi continua să public reportaje cu oamenii de sport excepţionali care sunt ignoraţi de o parte a presei pentru că nu produc cancanuri.

Toma Coconea, povestea omului care a castigat lupta cu natura

august 3rd, 2011

Opt vârfuri de peste 2.500 de metri, 1.807 kilometri în doar două săptămâni, dintre care aproape 1.000 au fost parcurşi pe jos. Pentru mulţi pare ceva supraomenesc, dar petroşăneanul Toma Coconea a reuşit performanţa de a se clasa pe locul al doilea la cea mai dură competiţie din lume, Red Bull X-Alps.

În vârstă de 35 de ani, românul a fost selecţionat alături de alţi 30 de parapantişti dintr-un total de 7.000 înscrişi de pe întreg mapamondul. Se face o selecţie riguroasă, doar cei mai buni din lume pot ajunge acolo”, ne-au explicat colegii lui. Pregătirea începe cu aproximativ un an înainte. Antrenamente în munţii Văii Jiului, de unde provine atletul, dar şi în străinătate. Totul cu un buget la limită. “Mă mai împrumut să ajung aici, mă ajută prietenii, primesc mici sponsorizări. Totul e strict, altfel nu mi-aş fi permis”, a povestit Toma Coconea, în exclusivitate, pentru “Puterea”, la doar două zile după încheierea celebrei competiţii. Cei 5.000 de euro primiţi pentru poziţia ocupată abia îl ajută să îşi acopere costurile pregătirii.

Lider pentru două zile

Încearcă să îşi revină după ce a parcurs 981 de kilometri pe jos şi alţi 826 în aer cu parapanta. De la Salzburg la Monaco, startul, respectiv finişul, nu sunt „decât”864 de kilometri aerieni, dar pentru a-i parcurge prin munţi distanţa se dublează. “Metabolismul meu e destul de bun, am picioarele umflate, dar rezist. În plus, am făcut şi o entorsă la jumătatea cursei. S-au şi mirat cum am parcurs aproape două maratoane în câteva ore, având o viteză de 15 kilometri la oră. Am tras de mine şi am încercat să câştig”, explică acesta, care de-a lungul călătoriei a rupt cinci perechi de încălţăminte. Toma a fost şi lider pentru aproximativ 48 de ore, dar a pierdut ştafeta după ce a greşit o cărare: “Aşa am păţit şi în 2007, când am condus o mare parte din cursă. Din păcate, sunt şi problemele astea. Învăţăm de la an la an”.

“Omul fără splină”

La competiţia de anduranţă nu contează doar puterile fizice ale atletului, ci şi informaţiile despre vreme, care pot fi factorul decisiv. Învingătorul, Christian Maurer, a fost ajutat de Swiss Meteo pentru a avea cele mai bune condiţii de zbor. În total, a avut un staff de 11 persoane, printre care un meteorolog şi un preparator fizic. Românul a fost însoţit doar de asistentul său, Daniel Pisică. “Poate dacă eram fotbalist, altele erau condiţiile financiare, dar eu sunt fericit”, rămâne modest sportivul. A luptat cu propriile puteri pentru a încheia cursa, iar jurnaliştii japonezi l-au caracterizat drept “omul fără splină”, după cei aproape 1.000 de kilometri parcurşi pe jos, aproape dublu faţă de câştigător.

În cele 14 zile a dormit maximum şase ore pe noapte. A urcat până la 3.000 de metri pentru a bifa punctele intermediare, a coborât la 2.000 să îşi ia zborul, a mers pe gheţari, într-un final ajungând în Monaco, raiul milionarilor. Acolo a fost aşteptat de zeci de români, dar şi de logodnica sa, fotografii surprinzând momentul în care aceştia s-au îmbrăţişat din nou. “Au fost foarte mulţi români care m-au aşteptat acolo. A fost emoţionant pentru mine”, rememorează Tomi, prins în aceste zile între prezentări şi conferinţe de presă. Săptămâna viitoare va reveni în România, dar deja se gândeşte la ediţia din 2012. Luna viitoare am un alt concurs, voi răspunde prezent, apoi îmi voi relua pregătirile pentru X-Alps 2012. Sper că voi câştiga până la urmă”, încheie cel care a prins gustul zborului cu parapanta în urmă cu fix 20 de  ani.

 

Aproape de o tragedie în 1999

Toma se simte ca acasă în Alpi, pe care i-a traversat de mai multe ori, dar şi în alte regiuni montane din toată lumea, bifând chiar şi vârful munţilor Kilimanjaro (5.885 de metri). Însă toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă în 1999 ar fi rămas fără un picior, aşa cum intenţionau medicii să facă după un accident suferit, cum altfel, decât în munţi. În urma unui accident, un grup de medici incompetenţi au vrut să-mi amputeze un picior, am scăpat fugind din spital”, afirmă unul dintre  puţinii parapantişti din lume care a participat la toate ediţiile X-Alps.

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii