AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Cumperi virtual piese auto

decembrie 18th, 2011

Internetul este foarte usor de folosit pana si de catre cei care nu au experienta multa in domeniu. Cand vine vorba de piese auto multi apeleaza la service-uri deoarece stiu exact ce trebuie sa achizitioneze.

Iata ca unele site-uri ofera si consultanta online iar unul dintre acestia este piese auto opel,  unde poti vorbi direct cu un agent inainte de a cumpara piesa pentru masina ta.

Site-ul ofera o baza de date destul de completa cu piese auto. De remarcat este sistemul de inregistrare si comanda usor de folosit.

Alexandru Tudor, numit preşedinte al Sindicatului Arbitrilor

decembrie 14th, 2011

Peste 100 de arbitri din primele trei eşaloane ale fotbalului românesc au participat azi la primele alegeri din istoria Sindicatului Arbitrilor de Fotbal din România.

Cel mai vechi central din Liga 1, Alexandru Tudor, a fost ales ca preşedinte al arbitrilor, în timp ce Cristi Balaj este noul prim-vicepreşedinte. Ovidiu Haţegan, Ionel Popa, Alexandru Deaconu şi Robert Nuţu  vor deveni vicepreşedinţi.

În momentul de faţă, nu se ştie exact care va fi cotizaţia pe care membrii Sindicatului o vor plăti. „Biroul Executiv a fost mandatat să decidă cum va fi plătită cotizaţia”, afirmă unul dintre organizatori.

Până pe 31 martie, în toate judeţele urmează să se organizeze alegeri pentru ca mai apoi să demareze procedura de înregistrare. Primul ţel al Sindicatului va fi ca meseria de arbitru să fie înregistrată în nomenclator.

De asemenea, în scandalurile de calomnie, aşa cum este în prezent cel dintre Gigi Becali şi Cristi Balaj, Sindicatul îi va oferi sprijin juridic arbitrului.

Sindicatul Arbitrilor a fost înfiinţat în 2007 şi tânărul ploieştean Robert Nuţu a fost primul preşedinte, însă până acum a funcţionat mai mult la nivelul judeţului Prahova, de unde erau majoritatea membrilor.

Memoria îngerului care a refuzat blatul

decembrie 9th, 2011

A venit în România la începutul anilor 2000. Între timp s-a căsătorit şi avea deja o fetiţă. A fost de departe în topul celor mai apreciaţi fotbalişti străini din Liga 1. Bifase 92 de meciuri în Liga 1 şi alte 37 în eşalonul secund.

În 2001 a avut primul contact cu adevăratul fotbal din Liga 1. „Astăzi o să pierdem. Aşa că vă rog să vă conformaţi. E blat”, a sunat vocea groasă oficialului intrat în vestiar. Cum nu ştia prea multă română, termenul „blat” nu îi era familiar. A fost lămurit de colegi şi a venit cu un anunţ şoc. Era nedumerit şi furios în acelaşi timp. „E fotbal, cine e mai bune să câştige. Cum să facem aşa ceva? Eu nu joc”, a fost răspunsul său. În cele din urmă, Andrei Şanta l-a convins să fie pe teren: „Asta e meseria ta, vreau să fii acolo şi să dai ce ai mai bun”.

Şi aşa s-a întâmplat. A fost un moment istoric. Probabil primul blat al Cooperativei dat peste cap de un străin. În timp ce o parte dintre coechipieri s-au prezentat ca la picnic, el, băiatul adus de pe nisipurile din Ghana, a făcut minuni între buturi. A fost ajutat de Sandu Andraşi, care a marcat de două ori. FC Braşov s-a impus cu 2-0 în faţa Bacăului şi a mers după mai bine de trei decenii în Cupa UEFA. Datorită acestui rezultat, în toamnă, sub Tâmpa a aterizat marele Ronaldo.

Întotdeauna şi-a păstrat zâmbetul şi totodată modestia care îl consacrase. Fie că a fost la Braşov, Rapid, Unirea Sânnicolau Mare şi Pandurii. Era un exemplu atât pe teren, cât şi în afara lui. La 36 de ani evoluţiile însă nu îl mai ajutau foarte mult. Tocmai se despărţise de gorjeni şi îşi căuta un angajament. La începutul lui septembrie îl găsise. A fugit la Buşteni să-i dea vestea “tăticului” Petre Gavrilă, cel care l-a adus în fotbalul românesc şi chiar îi propusese acum să antreneze la Şcoala Euro-Africană. “O să semnez cu cei de la Târgovişte. Sunt fericit că am primit o nouă şansă”, i-a spus el înainte de a-i aminti că va reveni cu veşti noi.

Pe DN 1, în jurul localităţii Breaza, era ceaţă. A fost nevoie de un singur moment de neatenţie şi Volkswagenul pe care îl conducea a intrat pe contrasens, izbindu-se violent de un Logan. Patru accidentaţi, dintre care şoferul din Polo cel mai grav. În câteva ore, vestea făcea ocolul României. “Ibrahim Dossey este în comă”, anunţau agenţiile de presă.

Era un învingător, niciodată nu se lăsa bătut. Şi de această dată a luptat aproape trei luni, perioadă în care ajunsese să cântărească 40 de kilograme. La numai două zile după ce fusese mutat de la Spitalul Universitar, medicii de la Budimex nu au mai putut decât să îi constate decesul. Azi, 9 decembrie, se împlinesc 3 ani de când primul fotbalist antiblat din Liga 1 şi-a găsit sfârşitul pe un pat de spital. Odihneşte-te în pace, Ibrahim Dossey!

Ilie, pugilist de meserie

decembrie 1st, 2011

Nu l-a egalat pe Doroftei. Nu a ajuns nici la performanţa lui Diaconu. Nu a ieşit niciodată în evidenţă. A muncit fără să fie protejat de nimeni într-o lume dură şi plină de influenţe, aşa cum este cea a boxului. Jo Jo Dan a simţit-o pe proprie piele de două ori într-un an. Numele lui este Iulian Ilie.

A început la amatori, aşa cum era normal. În 2001, a devenit şi campion naţional la 75 de kilograme. În America de Nord, Moşul făcea senzaţie la profesionişti. A vrut să-şi încerce şi el norocul în străinătate. A ajuns în Italia, dar un manager a profitat de naivitatea lui. Timp de trei ani a boxat chiar şi săptămânal. “Mă ducea peste tot, îi băteam pe toţi. De asta mă folosea. Apoi am decis să plec”, povesteşte pugilistul ajuns acum la 34 de ani. A trecut la profesionişti în 2004, tot cu un manager italian, iar în mai puţin de un an a adunat 10 meciuri. Şi tot atâtea victorii.

Pe 6 noiembrie a bifat primul eşec, în Cehia, pentru centura IBF Eastern Europe, dar după o decizie mai mult decât subiectivă a arbitrilor judecători. O lună mai târziu, păcălit de un manager, a acceptat să boxeze sub o altă licenţă, iar federaţia europeană l-a anunțat că e suspendat pe termen nelimitat. “Eram disperat, nu mai ştiam ce să fac. Un an nu am fost bun de nimic”, îşi aduce aminte. Cel care l-a salvat a fost tot un conaţional. În iarna lui 2007,  Iulian a mers la sparring în Suedia, la un club unde antrenor era un român stabilit acolo de două decenii, Wally Munteanu. Cel care trebuia să boxeze s-a accidentat şi atunci i s-a ivit ocazia. Munteanu a plecat în Elveţia, a rezolvat cu suspendarea şi Ilie a revenit în ring. A terminat prin remiză, dar începuse o nouă viaţă în box. A fost adoptat imediat de nordici, care l-au poreclit Cobra pentru loviturile sale rapide.

Revenirea în Cizmă

În 2008, ploieștenul s-a întors în Italia. Avea de plătit nişte poliţe. Nu a început promiţător, însă a venit anul 2010. Anul în care Cobra a muşcat pentru prima dată. Considerat doar un simplu challenger, a fost invitat la Brescia pentru un meci cu favoritul local Cristiano Dolzanelli. Centura IBF International la cruiser era pusă în joc. După 12 reprize controlate de român, centura a ajuns la Ploieşti. Trebuia să o apere pe 9 iulie în gala lui Bute, dar s-a accidentat şi a pierdut-o, aceasta ajungând în cele din urmă pe umerii fostului campion mondial Firat Aslan.

Gata de titlul mondial!

Soarta i-a surâs din nou. În urmă cu două luni, tot în postura de “carne de tun” a ajuns în Sardinia. Centura IBF Intercontinental trebuia să ajungă la protejatul italienilor Salvatore Erittu. Avea 21 de victorii şi macaronarul spera la titlul mondial. Numai că planurile promotorilor au fost date peste cap de un ploieştean băgat până atunci la înaintare. KO în repriza a 2-a şi al doilea titlu a ajuns în braţele lui Iulian. Înainte, îşi tatuase deja centura mondială. “Ăsta e ţelul meu. În fiecare dimineaţă mă uit la tatuaj şi trăiesc doar cu gândul ăsta”, e mesajul pe care ți-l transmite cu o siguranţă dezarmantă. În contract era stipulată şi o revanşă, care însă nu va mai avea loc. Italianul a decis să îşi agaţe mănuşile în cui.

Acum, după o perioadă de pregătire în Polonia, Iulian continuă să se antreneze la Ploieşti şi este foarte aproape de un meci în Germania. Este ţara unde se bate actualul campion IBF la cruiser, Yoan Hernandez, care e, de altfel, și fostul deţinător al centurii Intercontinentale. Ar fi, practic, examenul său înainte de titlul mondial! Românii şi, în special, ploieştenii trebuie să fie mândri de Iulian, pugilistul cu sânge de spartan!

Articolul poate fi citit si pe Fair Play de Prahova, noua platforma online a sportului ploiestean

foto: Adevarul, FightNews

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii