AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Ilie, pugilist de meserie

decembrie 1st, 2011

Nu l-a egalat pe Doroftei. Nu a ajuns nici la performanţa lui Diaconu. Nu a ieşit niciodată în evidenţă. A muncit fără să fie protejat de nimeni într-o lume dură şi plină de influenţe, aşa cum este cea a boxului. Jo Jo Dan a simţit-o pe proprie piele de două ori într-un an. Numele lui este Iulian Ilie.

A început la amatori, aşa cum era normal. În 2001, a devenit şi campion naţional la 75 de kilograme. În America de Nord, Moşul făcea senzaţie la profesionişti. A vrut să-şi încerce şi el norocul în străinătate. A ajuns în Italia, dar un manager a profitat de naivitatea lui. Timp de trei ani a boxat chiar şi săptămânal. “Mă ducea peste tot, îi băteam pe toţi. De asta mă folosea. Apoi am decis să plec”, povesteşte pugilistul ajuns acum la 34 de ani. A trecut la profesionişti în 2004, tot cu un manager italian, iar în mai puţin de un an a adunat 10 meciuri. Şi tot atâtea victorii.

Pe 6 noiembrie a bifat primul eşec, în Cehia, pentru centura IBF Eastern Europe, dar după o decizie mai mult decât subiectivă a arbitrilor judecători. O lună mai târziu, păcălit de un manager, a acceptat să boxeze sub o altă licenţă, iar federaţia europeană l-a anunțat că e suspendat pe termen nelimitat. “Eram disperat, nu mai ştiam ce să fac. Un an nu am fost bun de nimic”, îşi aduce aminte. Cel care l-a salvat a fost tot un conaţional. În iarna lui 2007,  Iulian a mers la sparring în Suedia, la un club unde antrenor era un român stabilit acolo de două decenii, Wally Munteanu. Cel care trebuia să boxeze s-a accidentat şi atunci i s-a ivit ocazia. Munteanu a plecat în Elveţia, a rezolvat cu suspendarea şi Ilie a revenit în ring. A terminat prin remiză, dar începuse o nouă viaţă în box. A fost adoptat imediat de nordici, care l-au poreclit Cobra pentru loviturile sale rapide.

Revenirea în Cizmă

În 2008, ploieștenul s-a întors în Italia. Avea de plătit nişte poliţe. Nu a început promiţător, însă a venit anul 2010. Anul în care Cobra a muşcat pentru prima dată. Considerat doar un simplu challenger, a fost invitat la Brescia pentru un meci cu favoritul local Cristiano Dolzanelli. Centura IBF International la cruiser era pusă în joc. După 12 reprize controlate de român, centura a ajuns la Ploieşti. Trebuia să o apere pe 9 iulie în gala lui Bute, dar s-a accidentat şi a pierdut-o, aceasta ajungând în cele din urmă pe umerii fostului campion mondial Firat Aslan.

Gata de titlul mondial!

Soarta i-a surâs din nou. În urmă cu două luni, tot în postura de “carne de tun” a ajuns în Sardinia. Centura IBF Intercontinental trebuia să ajungă la protejatul italienilor Salvatore Erittu. Avea 21 de victorii şi macaronarul spera la titlul mondial. Numai că planurile promotorilor au fost date peste cap de un ploieştean băgat până atunci la înaintare. KO în repriza a 2-a şi al doilea titlu a ajuns în braţele lui Iulian. Înainte, îşi tatuase deja centura mondială. “Ăsta e ţelul meu. În fiecare dimineaţă mă uit la tatuaj şi trăiesc doar cu gândul ăsta”, e mesajul pe care ți-l transmite cu o siguranţă dezarmantă. În contract era stipulată şi o revanşă, care însă nu va mai avea loc. Italianul a decis să îşi agaţe mănuşile în cui.

Acum, după o perioadă de pregătire în Polonia, Iulian continuă să se antreneze la Ploieşti şi este foarte aproape de un meci în Germania. Este ţara unde se bate actualul campion IBF la cruiser, Yoan Hernandez, care e, de altfel, și fostul deţinător al centurii Intercontinentale. Ar fi, practic, examenul său înainte de titlul mondial! Românii şi, în special, ploieştenii trebuie să fie mândri de Iulian, pugilistul cu sânge de spartan!

Articolul poate fi citit si pe Fair Play de Prahova, noua platforma online a sportului ploiestean

foto: Adevarul, FightNews

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii