AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Putea fi Regele! Reconstituirea accidentului tragic al lui Aurel Rădulescu, geniul din Regie

aprilie 8th, 2012

Despre el, actualul preşedinte al FRF susţinea că „nu Aurică ar fi fost un al doilea Hagi, ci Hagi ar fi fost al doilea Rădulescu”. La numai 25 de ani, în 1979, în urma unui accident terifiant în gara din Hanovra, se stingea unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti din România, Aurel Rădulescu, aflat în cea mai bună perioadă din carieră.

 

Era liderul din teren al unei echipe care îi mai avea în componenţă pe Gino Iorgulescu, Mircea Sandu sau Paul Cazan. Cu un an înainte îşi făcuse şi debutul la naţională şi impresionase într-un meci cu Iugoslavia, când România a avut o revenire senzaţională în partea secundă, iar toată lumea îl vedea urmaşul lui Dobrin în tricoul galben, fiind unul dintre adulaţii fotbalului românesc la momentul respectiv. „Avea o eleganţă pe teren ieşită din comun. Era un stângaci înalt, care dribla tot ce îi stătea în cale. Oricând s-ar fi asemănat cu Dobrin sau Hagi”, spune ultimul său antrenor, Mircea Rădulescu, fără nici o legătură de rudenie între cei doi.

 

Pe 1 iulie 1979, Sportul juca prima sa finală în Cupa României, pierdută însă cu 1-0 în faţa Stelei, dar chiar şi aşa, autorităţile de la acea vreme au hotărât ca elevii lui „Riciu” să primească o excursie de 10 zile în Republica Federală Germană. Plecarea avea să aibă loc a doua zi. În aceeaşi seară de 1 iulie, mai mulţi jucători s-au distrat la nunta unui prieten, iar în ziua plecării, la sediul clubului de pe Ştefan Furtună, Aurel Rădulescu a ajuns printre primii pentru a-l convinge pe preşedintele Mac Popescu să-l lase acasă. „Domnule preşedinte, iubita mea este gravidă, aş vrea să rămân alături de ea la Constanţa. Vă rog să nu mă includeţi în lot”, i-ar fi spus mijlocaşul. Oficialul a fost de neclintit, iar câteva ore mai târziu, îmbrăcat în aceleaşi haine, o pereche de blugi şi o cămaşă cu mânecă scurtă, Aurică se îmbarca la Otopeni într-un avion cu destinaţia Frankfurt. „Acolo, legătura dintre aeroport şi gară se face imediat, aşa că am mai zăbovit un pic pe la o braserie în aşteptarea trenului spre Hanovra. Organizaţia de turism de acolo ne-a făcut o surpriză şi ne-a lăsat la vagonul-restaurant. S-a consumat cu moderaţie, pot să vă asigur”, adaugă Mircea Rădulescu. Înainte cu 40 de minute de a ajunge în gara din Hanovra, preşedintele Popescu i-a anunţat pe toţi să revină în compartimente pentru a se pregăti. Gică Stroe şi Aurică rămăseseră, hipnotizaţi de frumuseţea unei domnişoare blonde, lucru confirmat, un an mai târziu, de Stroe. În jurul prânzului s-a ajuns la destinaţie, însă atunci când tehnicianul a făcut numărătoarea, a sesizat că cei doi lipsesc. „Viorele (n.r., Viorel Kraus, antrenorul secund), du-te repede după ei, că pleacă trenul”, i-a transmis Mircea Rădulescu. Secundul nu a mai apucat să urce, pentru că trenul se pusese deja în mişcare, moment în care Stroe şi Rădulescu şi-au dat seama că trebuie să coboare. „Coechipierii ne-au strigat să coborâm, însă noi nu am vrut acest lucru. Apoi, parcă Dumnezeu ne-a luat minţile şi ne-am răzgândit în momentul când trenul se punea în mişcare”, povestea Gică Stroe pentru sportlocal.ro. La trenurile electrice ale germanilor, uşile se închid automat, iar scările se pliază. „Acolo a fost marea greşeală. Nu şi-au dat seama”, povestesc martorii oculari. Primul care a sărit a fost Aurică Rădulescu. A păşit în gol şi a fost prins sub roţile trenului, iar o mână şi un picior i-au fost secţionate. La scurt timp l-a urmat şi Stroe, care a sărit, însă trenul prinsese deja viteză, astfel că s-a lovit cu capul de beton. Toţi jucătorii priveau înmărmuriţi scena. „Dumitru Manea a fost singurul care a avut curajul să meargă să-l vadă pe Aurică”, descrie cea mai terifiantă zi din viaţă Paul Cazan. În mai puţin de două minute, o salvare a ajuns la faţa locului pentru a-i prelua pe cei doi răniţi. În stare de şoc, Aurică Rădulescu clipea şi se uita spre coechipieri, înghesuiţi lângă ambulanţă. „Trăieşte!”, a strigat Marius Ciugarin. În jurul lui, toţi plângeau ca nişte copii.

 

A mai trăit aproape două zile

 

Alături de cei doi accidentaţi a mers la spital antrenorul Mircea Rădulescu, în timp ce restul jucătorilor au fost cazaţi la un camping. De la Bucureşti li s-a transmis că excursia a fost anulată şi trebuie să se întoarcă de urgenţă acasă. „Ne-am rugat non-stop pentru sănătatea lui Gică şi Aurică. A fost un moment tragic, nu-l voi uita niciodată”, îşi aduce aminte Paul Cazan. La spital, Aurel Rădulescu era conştient şi, conform spuselor lui Mircea Rădulescu, a avut şi o scurtă discuţie cu doctorul. „El era un băiat extraordinar şi în afara terenului. Era student la ASE. I-a spus doctorului în limba germană să le transmită celor de acasă să aibă grijă de soţia sa şi de copilul care avea să se nască”, afirmă tehnicianul, care a rămas la căpătâiul fostului mijlocaş până în ultima clipă. Miercuri dimineaţă, pe 4 iulie, din cauza unui blocaj renal, Aurel Rădulescu se stingea din viaţă la numai 25 de ani. După aproape o lună de spitalizare şi opt zile de comă cauzate de o fisură a craniului de aproape 12 centimetri, Stroe a revenit acasă, însă viaţa sa se schimbase pentru totdeauna.

 

Fiul s-a născut în aceeaşi săptămână

 

Imediat după ce s-a aflat de tragedie, s-a decis ca iubita sa, Emilia, însărcinată în nouă luni, să fie mutată sub strictă supraveghere la Bucureşti. Trupul neînsufleţit al marelui jucător a fost adus în aceeaşi aeronavă cu care s-a întors Sportul, iar trei zile mai târziu avea să fie înmormântat la Constanţa. Mii de oameni au fost alături de el pe ultimul drum. La trei zile de la moartea sa, pe 7 iulie, pe lume avea să vină singurul său urmaş, Aurel Cristi. Acum, la 32 de ani distanţă, acesta, împreună cu mama sa, locuiesc chiar în Germania, ţara unde fostul mare fotbalist avea să-şi găsească sfârşitul.

 

AUREL RĂDULESCU – CV

Data naşterii: 13 octombrie 1953 (Adamclisi)

Data morţii: 4 iulie 1979 (Hanovra)

Post: mijlocaş:

Carieră:  Farul Constanţa (1967-1973), Sportul Studenţesc (1973-1974), Dunărea Galaţi (1974), Sportul Studenţesc (1975-1979)

Echipa naţională: 6 meciuri

Liga 1: 171 de meciuri – 28 de goluri

 

„A fost un talent ieşit din comun, dar care nu se maturizase la momentul respectiv. Putea să devină un mare fotbalist. Ca să fac o comparaţie, se asemăna mult la stil cu Messi”, Angelo Niculescu, fost selecţioner

„Aurică oricând s-ar fi asemănat cu Hagi sau Dobrin. Croşeta pe teren atunci, când făcea driblinguri. Era omul cu pasa decisivă mereu”, Mircea Rădulescu, fost antrenor Sportul

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii