AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Ernie Grunfeld – nascut la Satu Mare, jucator si conducator in NBA

august 5th, 2012

Unul dintre cei mai longevivi conducători de club din NBA s-a născut în România, mai exact la Satu Mare, în urmă cu mai bine de cinci decenii. Pentru a răsplăti patria-mamă, fiul lui Ernie Grunfeld a decis în 2009 să joace în naţionala tricoloră, însă o accidentare pe parchetul îmbibat pe ploaie de la Ploieşti l-a făcut să-şi schimbe opţiunea.

Evrei de origine, părinţii lui Ernie Grunfeld au avut de înfruntat ororile naziste în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Tatăl său, Alexandru, a supravieţuit Holocaustului din lagărele germane, în timp ce mama sa, Livia, a avut norocul de a face rost de acte false, ascuzându-se ulterior la Budapesta. Ernie s-a născut pe 24 aprilie 1955 la Satu Mare, acolo unde familia îşi deschisese între timp un magazin de confecţii. Cum sistemul comunist începuse deja să înghită toate afacerile populaţiei, Alex şi Livia au decis să plece în Israel, însă între timp şi-au schimbat planul şi Statele Unite au fost văzute drept varianta cea mai bună. „Acolo existau mai multe oportunităţi. Am plecat pe când eu aveam 9 ani. Pentru şase luni am locuit în Italia, până când au fost gata actele de emigrare în SUA,şi-a adus aminte Ernie Grunfeld după zeci de ani. Au ajuns pe tărâmul făgăduinţei pe 13 aprilie 1964, aterizând pe Aeroportul Kennedy din New York. Visul american s-a transformat însă într-un coşmar la scurt timp, deoarece cel mai mare dintre fraţi, Leslie, a murit de leucemie la numai 18 ani.

 

A lăsat fotbalul pentru baschet

 

Pe când era mic, Ernie îşi aminteşte că bătea mingea în meciurile de fotbal de pe malul Someşului, numai că America i-a insuflat o nouă pasiune: baschetul. „Acolo toată lumea juca baschet, aşa că, după şcoală, mă băgam şi eu. Eram un atlet bun şi înalt pentru vârsta mea. Până atunci nu mai jucasem baschet. Curând, avea să fie ochit de diverşi antrenori, iar originile sale evreieşti l-au ajutat. Imediat după ce a intrat la colegiu, a fost selecţionat în echipa Americii pentru Maccabiada, o competiţie dedicată evreilor din toată lumea. Cele 20 de puncte marcate i-au adus primele selecţii în naţionala Statelor Unite ale Americii, iar curând şi cetăţenia americană. În 1976, pe când Nadia Comăneci făcea istorie, obţinând primul 10 la Olimpiada de la Montreal, pe parchetul sălii de baschet, puştiul născut la Satu Mare cucerea medalia de aur cu reprezentativa SUA. Poziţia de campion olimpic i-a lansat cariera profesionistă. Prima ofertă a fost una cu şase zerouri, iar din 1977 a îmbrăcat tricoul celor de la Milwaukee Bucks. „Tata îmi spunea mereu: «Munceşte din greu şi lucrurile bune ţi se vor întâmpla». Pot spune că a devenit mottoul meu.

 

Nouă ani de NBA

 

Pentru sportivul din Satu Mare a urmat aproape un deceniu de carieră în NBA. După Bucks (’77-’79), Ernie a mai trecut pe la Kansas City Kings (1979-82) şi New York Knicks (’82-’86), retrăgându-se după 693 de meciuri în cea mai galonetă competiţie de baschet din lume şi cu o medie de 7,4 puncte pe meci. Dedicat deja 100% baschetului, Ernie devine analist pentru un post de radio, acolo unde a lucrat între 1986 şi 1989.

 

De la antrenor secund la general manager

 

În 1989, fostul baschetbalist a îmbrăcat treningul de antrenor secund al lui Stu Jackson la New York Knicks, însă după numai un an a devenit preşedinte executiv, iar mai apoi general manager al clubului de la care s-a şi retras ca jucător. Între 1996 şi 1999, tot la Knicks a fost preşedinte, iar în perioada 1999-2003 a fost instalat ca manager general la Milwaukee Bucks. Din 2003 conduce clubul Washington Wizards, unul dintre cele mai vechi din NBA. De revenit în România nu a mai făcut-o, însă a încercat să-şi ajute ţara de origine acum trei ani prin fiul său, Daniel.

 

Fiul, victima sălii din Ploieşti

 

În 2009, Daniel Grunfeld a dobândit cetăţenia română cu speranţa că va juca pentru reprezentativa tricoloră. „El îmi părea foarte serios. Pentru că juca în naţionala noastră, am vorbit cu Ghiţă Mureşan şi cu Ernie Grunfeld. A venit cu toate bagajele, chiar le-a lăsat la mine acasă. Avea însă ceva probleme medicale de la început“, rememorează preşedintele FR de Baschet, Carmen Tocală. După numai două zile, pe 6 august 2009, în timpul amicalului cu Luxemburg, Daniel a alunecat pe parchetul inundat de ploaia care s-a scurs prin acoperişul sălii Olimpia din Ploieşti, suferind o accidentare gravă la genunchi. În prezent, în Israel, la Hapoel Holon, Daniel a spus pas ulterior unor posibile convocări din cauza condiţiilor precare din România. „Nu-l putem obliga să vină din moment ce el consideră că-şi riscă întreaga carieră“, a mai adăugat Tocală despre baschetbalistul în vârstă de 28 de ani.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii