AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Jurnalul de la Montevideo. Povestea unei nationale la primul Mondial din istorie

august 19th, 2012

Fotbaliştii nu erau din acelaşi aluat. Nu erau celebri, nu împărţeau autografe şi nu aveau banii celor de azi. Îi ţinea împreună doar dragostea pentru un sport care ulterior avea să cucerească întreaga lume. O mână de oameni aveau să traverseze Oceanul pentru a participa la o competiţie devenită legendară.

Ideea francezului Jules Rimet de a reuni cele mai bune naţionale din lume într-o competiţie nu a fost îmbrăţişată de toată lumea. În primăvara anului 1930 a fost însă pusă în aplicare, iar România a fost prima ţară înscrisă la competiţia care avea să debuteze pe 17 iulie în Uruguay. La fel ca şi acum, jocurile de culise existau şi afectau competiţia fotbalistică. „Uruguay va plăti totul pentru 20 de oameni. Vom fi 15 jucători şi 5 conducători“, le-a transmis antrenorul Costel Rădulescu fotbaliştilor selecţionaţi, singurul profesionist dintre ei fiind Rudolf Wetzer. De altfel, acesta din urmă, avea să ţină un jurnal pe tot parcursul competiţiei, redat cu eleganţă de cronicarul Ioan Chirilă in lucrarea „Si noi am fost pe Conte Verde.”

 

Lupta pentru jucători

 

Cum aproape toţi cei convocaţi aveau locuri de muncă, oficialii au dus un adevărat război pentru ca aceştia să îşi poată începe periplul sud-american. „Ce, nu vă mai ajunge Europa? Italia nu pleacă! Austria nu pleacă! Cehoslovacia, nici atât! V-aţi găsit voi, care nici nu ştiţi unde este Montevideo pe hartă!“, i-a transmis lui Wetzer nimeni altul decât şeful Băncii Comerciale Italiene şi, totodată, preşedinte la Juventus Bucureşti, unde juca acesta. Şeful Federaţiei, Octav Luchide, a reuşit în cele din urmă să obţină aprobare pentru toţi cei 15 chiar dacă mama tânărului Fieraru plângea întruna crezând că nu o să-l mai vadă vreodată. Pe 16 iunie, lotul tricolor a plecat din Gara de Nord, iar trei zile mai târziu a ajuns la Genova pentru a se îmbarca pe transatlanticul „Conte Verde“ alături de iugoslavi, iar apoi, de la Barcelona, li s-au alăturat belgienii şi francezii, singurii din Europa care au mai acceptat provocarea lui Rimet.

 

Cantonamentul de pe Conte Verde

 

Până pe 3 iulie, atunci când aveau să ajungă la destinaţie, tricolorii lui Costel Rădulescu s-au antrenat pe transatlantic. „Azi am avut antrenament tare de tot. (…) Am făcut şi mişcare cu mingea. Rafinschi a scăpat una peste bord. S-a făcut roşu de ciudă. A vrut să se arunce – fără glumă – după ea. Credea că e încă pe Bega“, povestea Wetzer în jurnalul său. Pe lângă şedinţe, sejurul a fost şi un bun prilej pentru ca fotbaliştii să se împrietenească între ei, participând la diverse baluri care aveau loc pe vas.

 

Clima şi sorţii cruzi

 

Fotbaliştii români au fost surprinşi de vreme rece de afară, în ciuda faptului că luna lui „Cuptor“ era aproape. „Tragem ponoasele din cauza geografiei. Am omis că aici, în emisfera australă, clima e pe dos. Începe iarna, bădie“, a fost mesajul lui Octav Luchide către jucători, marcaţi de cele 10 grade Celsius. Norocul a venit de la Nae Lucescu, acesta cumpărând 20 de pulovere pentru delegaţia tricoloră. Toată lumea se gândea însă la tragerea la repartizarea grupelor de pe 5 iulie. România avea să joace contra gazdelor din Uruguay şi împotriva unei alte reprezentative sud-americane, Peru. „Simt că mi-a dat cineva cu o măciucă în cap, dar nu dezarmăm“, scria Wetzer. Naţionala noastră avea să debuteze la Mondiale contra peruanilor.

 

Eroul Stanciu

 

14 iulie 1930 va rămâne în istoria fotbalului românesc drept prima victorie a României la un turneu final. Dar cu ce preţ! Steiner a ajuns la spital cu dublă fractură, iar piciorul stâng al lui Stanciu era în atele, cu rotula sărită. „În toate camerele băieţilor miroase a spirt şi a iod“, povestea Wetzer. Deşi a jucat într-un picior aproape tot meciul, Stanciu a închis tabela la 3-1 în minutul 79, prăbuşindu-se apoi pe gazon din cauza durerilor groaznice. Cum lotul a fost subţiat pentru a face loc oficialilor, Rădulescu a mai avut doar două rezerve pentru meciul cu Uruguay, dubla campioană olimpică. Sud-americanii s-au impus cu 4-0 în faţa a peste 70.000 de suporteri celeşti şi şi-au continuat drumul către titlul mondial, cucerit după o finală cu Argentina. În ciuda eliminării, românii s-au putut bucura la final, deoarece Ladislau Raffinsky a fost ales în cea mai bună echipă a turneului.

 

A căzut şi Fieraru

 

Pe drumul de la întoarcere, pe lângă Stanciu şi Steiner imobilizaţi la pat, toată lumea şi-a făcut griji mari pentru tânărul Fredi Fieraru. „Ştia mama sa ceva! A făcut pneumonie, scuipa sânge. A venit capelanul să-l împărtăşească“, povestea căpitanul de la Montevideo. Dar acesta a rezistat chiar dacă a slăbit peste 15 kilograme. Rămâne la Genova pentru a putea fi ţinut sub observaţie de medici. La mai bine de două luni după ce au plecat din România, tricolorii se întorc. Deşi nu au câştigat vreun trofeu, în Gara de Nord sunt aşteptaţi de mii de oameni. Tramvaiele nu îşi pot face loc prin mulţimea înfierbântată de anunţul sosirii eroilor de la Montevideo. A oamenilor care au înfruntat totul pentru a-şi îndeplini un vis fără să se gândească la bani şi faimă.

 

Lotul României la CM 1930:

 

Samuel Zauber (portar)

Ion Lăpuşneanu (portar)

Ştefan Barbu

Rudolf Burger

Iosif Czako

Adalbert Deşu

Alfred Eisenbeisser

Nicolae Kovacs

Ladislau Raffinsky

Corneliu Robe

Constantin Stanciu

Adalbert Steiner

Ilie Subăşeanu

Emerich Vogl

Rudolf Wetzer

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii