AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Gheorghe Gruia – tunarul din echipa de aur a handbalului romanesc

noiembrie 21st, 2012

Celebrul Ioan Kunst Ghermănescu se pregătea pentru antrenamentul de seară. Ajuns mai repede la Sala Uranus, hotărăşte să urmărească antrenamentul băieţilor de la volei, majoritatea elevi la şcoala de ofiţeri. Privirile îi sunt atrase instant de un vlăjgan, care lovea mingea cu o forţă ieşită din comun. Într-una dintre pauze se hotărăşte să-l abordeze.

– Ostaş! Vino încoace!

– Da, domnule!

– Tu ai mai jucat vreodată handbal?

– Nu, dar o pot face fără probleme!

A rămas acelaşi arogant şi încrezător în propriile forţe până la finalul carierei. Primul test a fost să arunce de câteva ori mingea de handbal la poartă. S-a descurcat cu brio, iar după numai câteva minute, i-a cerut antrenorului de la volei să încerce un antrenament pentru handbal. Şi nu s-a mai întors. Sub bagheta lui Ghermănescu, tânărul de 21 de ani s-a integrat rapid şi, după câteva luni, a şi debutat în prima ligă la CCA (Steaua) Bucureşti. Este adoptat imediat de vestiar, mai ales că era genul de persoană care întreţinea atmosfera. “Era un tip foarte haios, spunea bancuri, era foarte spontan la glume. În deplasări venea cu o chitară şi toată lumea se simţea bine în compania lui. De altfel, de asta i-a fost pusă porecla Guriţă, pentru că avea şi voce”, dezvăluie un fost coleg de generaţie. Handbalul deja se schimba şi a avut norocul să prindă chiar perioada de acomodare cu terenul mic şi 7 jucători în echipă. În 1963, Steaua, cu Gruia om de bază, cucereşte primul titlu la handbal după ani de dominaţie dinamovistă. După numai un tur de campionat, Guriţăeste deja în lotul naţional, iar în acelaşi an apare pentru prima dată la o competiţie internaţională, la Campionatul Mondial Universitar din Suedia, acolo unde reprezentativa tricoloră se clasează pe ultima treaptă a podiumului.

 

Hegemonia mondială

 

În 1964, Gheorghe Gruia se număra printre jucătorii convocaţi pentru Campionatul Mondial din Cehoslovacia, acolo unde naţionala României trebuia să îşi apere titlul cucerit cu trei ani în urmă. Fără să fi trecut în prealabil prin clasica selecţie copii – juniori – tineret, Guriţăse numără printre artizanii succesului obţinut de tricolori la Mondial, fiind al doilea marcator al echipei, cu 18 goluri înscrise în cele 5 meciuri. Fostul voleibalist devenise deja unul dintre numele importante ale handbalului mondial. “Era stângaci, iar asta îi conferea un avantaj, însă avea şi o detentă formidabilă şi o forţă de şut ieşită din comun. Toată lumea se ferea din calea lui şi aşa putea să colaboreze excelent cu pivoţii”, îl descrie Horia Alexandrescu, jurnalistul care a semnat şi biografia lui Gruia în 2009.

 

Numele de Gruia avea să intre în mintea tuturor iubitorilor de handbal în 1967, atunci când România îşi trecea în cont bronzul mondial, iar cel care se apucase de acest sport cu numai 6 ani înainte era declarat cel mai bun jucător al turneului. Atunci, ofertele ameţitoare pentru ca el să îşi continue cariera în străinătate nu au încetat să apară. “El a refuzat elegant pentru că avea încă treabă la naţionala României”, povesteşte Constantin PilicăPopescu, unul dintre cei mai reputaţi antrenori din istoria handbalului mondial. Şi într-adevăr aşa s-a întâmplat. Misiunea lui Gruia sub tricolor nu se încheiase. Un an mai târziu, în 1968, Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni, cu acelaşi Gruia în prim-plan, iar în 1970, România a devenit campioana lumii pentru a treia oară în istorie. Atât în semifinale, cât şi în finală, jucătorul legitimat la Steaua avea să devină spaima adversarilor. “România este de departe cea mai eficace pe care am întâlnit-o în lunga mea carieră. Gruia rămâne incontestabil cel mai puternic şuteur. Ce clasă! Are un şut care paralizează!”, afirma portarul danez Beng Mortensen după duelul din semifinale. În ultimul act al competiţiei, naţionala antrenată de Nedeff şi Oprea s-a impus în faţa Republicii Democrate Germane, scor 13-12, cu un gol marcat pe final de Guriţă, povestit de Pilică Popescu în “Istoria Jocului”: “Mai sunt 30 de secunde până la ultima pauză, avem mingea şi cine credeţi că se va încumeta să arunce, tot Gruia, dar acum înscrie clar, servit excelent de Gaţu, care atrage pe el 2-3 adversari, este 13-12 şi s-a terminat!”.

Petrecăreţul disciplinat

 

Gruia era responsabilul cu glumele în vestiar, fiind recunoscut ca un sportiv căruia îi plăcea să se şi distreze, uneori poate exagerat. “Nu se compară cu ceea ce fac fotbaliştii de acum. Era un tip petrecăreţ, dar Niculae Nedeff, cel care s-a ocupat mult de el, a reuşit să-l disciplineze pe teren. Talentul său a fost uriaş, a fost într-adevăr unul dintre cei mai mari din lume”, a confirmat Pilică Popescu, o adevărată enciclopedie ambulantă la cei 84 de ani ai săi. “Lui Guriţă trebuie să-i ierţi totul, el te bagă în mormânt, el te saltăîn ceruri”, spuneau şi antrenorii despre el în perioada sa de glorie. Ultimul mare turneu pentru Gruia a fost cel de la Jocurile Olimpice din 1972, de la Munchen, atunci când handbalul modern, în 7, pătrundea la celebra competiţie. Naţionala avea să încheie pe locul 3, Gruia fiind golgheterul turneului, cu 37 de reuşite. Era finalul unei generaţii de excepţie, care urma să fie înlocuită de o alta la fel de valoroasă, din care nu au lipsit Radu Voina şi Vasile Stângă. În cele 126 de meciuri disputate sub tricolor, Gruia a reuşit să marcheze nu mai puţin de 636 de goluri, având una dintre cele mai bune medii de reuşite per meci din istoria handbalului autohton.

 

Rezident în Mexic

 

În anul 1978, Gruia a decis să părăsească meleagurile natale şi s-a stabilit în Mexico City, acolo unde trăieşte şi azi şi unde predă ca profesor la cea mai mare universitate din Mexic, UNAM, iar în 1992, Federaţia Internaţională de Handbal (IHF) l-a desemnat cel mai bun jucător din toate timpurile.De numele său este legată geneza handbalului Mexican, iar la ultimele competiţii a fost conducătorul delegaţiilor din statul din America Latină. În 2009, actualul profesor universitar a fost din nou în România pentru a fi prezent la lansarea cărţii “Gruia – Mister Handbal”.

 Palmares: de 7 ori declarat cel mai bun jucător din lume, iar în 1992 cel mai bun din toate timpurile, golgheterul Jocurilor Olimpice din 1972, cel mai bun jucător al Campionatului Mondial din 1967, triplu campion mondial cu naţionala tricoloră.

Comments

2 Comments

RSS
  • nedelcu costel says on: octombrie 27, 2015 at 20:32

     

    CE AM MAI PUTEA SPUN? GRUIA – COLOSUL DIN ROMANIA!

  • Tatiana Miron says on: iunie 6, 2017 at 18:07

     

    Iata ca am ajuns asta pagina web despre Gheorghe Gruia – tunarul din echipa
    de aur a handbalului romanesc -, cautand despre maramu.
    Acum iti spun ca faci treaba super. poate vrei
    sa vezi si pagina web http://cazare-maramures.net o pagina despre tara maramuresului.
    Mult succes

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii