AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Romanii care au imblanzit legendele. Victoriile „secrete” ale tricolorilor cu Fedor Emelianenko, Joe Calzaghe sau Carl Froch

aprilie 14th, 2013

În cariera lor au reuşit să învingă sportivi care erau sau ulterior au intrat în cartea de aur a sportului. E povestea mai multor luptători români, care nu au reuşit însă să atingă notorietatea învinşilor lor, iar succesul lor a rămas într-un trecut despre care puţini îşi mai amintesc.

 

Ultimul împărat, învins de Ivan Românul

Notorietatea imensă din timpul carierei sale sportive i-a adus un loc în Duma de stat, fiind totodată consilier în Consiliul pentru Sport al Rusiei, şi  un apropiat al lui Vladimir Putin deoarece au practicat acelaşi sport în trecut, judo. Devenit celebru datorită faptului că a fost neînvins între 2001 şi 2010 în luptele profesioniste de MMA, când a cucerit şi titlul de campion al circuitului japonez Pride la categoria grea, Fedor Emelianenko, poreclit Ultimul Împărat, a fost iniţial practicant de judo. În 2000, a decis să renunţe la acest sport în favoarea MMA după ce a fost învins de luptătorul român Radu Ivan. Se întâmpla la etapa de Cupă Mondială de la Rotterdam, la categoria – 100 de kilograme, acela fiind şi ultimul meci la judo pentru rus. Destinele celor doi însă au fost total diferite. În vreme ce Fedor a devenit un idol pentru aproape toţi practicanţii de arte marţiale mixte, Radu Ivan şi-a continuat cariera în judo, retrăgându-se în 2006, atunci când a concurat ultima oară în campionatul german. Totuşi, în palmaresul românului se regăsesc două medalii europene, una de argint, în 1998, şi un bronz, în 1997, iar victoria cu Fedor va rămâne vie în amintirea fanilor acestui sport în România.

Cobra Froch, îmblânzită de Rechin

Britanicul Carl Froch a apărut în faţa publicului român în luna mai a anului trecut când l-a învins prin KO pe Lucian Bute la Nottingham, administrându-i prima înfrângere de când a trecut la profesionism şi deposedându-l de titlul mondial IBF la supermijlocie. În cariera sa de profesionist, Froch, poreclit Cobra, a înregistrat doar două eşecuri, cu Mikkel Kessler şi Andre Ward, dar pe când era amator şi visa la o medalie olimpică, drumul său a fost întrerupt chiar de un român, culmea, fost coleg cu Lucian Bute, atât la lotul naţional, cât şi ulterior, la clubul canadian Interbox. Numele său? Adrian „Rechinul” Diaconu, cel care în 2008 a reuşit şi el să îşi treacă un titlu mondial la box profesionist, în versiunea WBC. În mai 2000, pugiliştii care nu reuşiseră să îşi asigure până atunci un loc la Sydney primeau o ultimă şansă în Marea Britanie, la turneul de la Liverpool. În semifinale, singurul reprezentant al României, Diaconu, pe atunci în vârstă de 22 de ani, reuşea să îl învingă clar pe Froch, scor 13-1, şi să ajungă în ultimul act, când a reuşit calificarea la Jocurile Olimpice. „Ţin minte că arbitrii au încercat să-l avantajeze pe Froch la acel meci, dar nu i-am dat nici o şansă”, a povestit recent Diaconu, care a pierdut în sferturi la Sydney în faţa viitorului campion olimpic, cubanezul Jorge Gutierrez.

Calzaghe s-a PREDAt la Praga

Joe Calzaghe este mândria Ţării Galilor şi unul dintre pugiliştii de legendă ai Europei, deoarece este unul dintre puţinii campioni mondiali care a reuşit să îşi încheie cariera fără să fi cunoscut vreodată gustul eşecului. Calzaghe a câştigat toate cele 46 de meciuri disputat la profesionişti, dintre care 24 au fost disputate cu centura supremă pe masă, printre victimele sale numărându-se Bernard Hopkins, Roy Jones jr şi Mikkel Kessler. Rămâne în istorie ca fiind singurul pugilist care a fost neînvins pentru 17 ani şi jumătate, aici fiind incluşi şi doi ani şi jumătate ca pugilist amator. În mintea sa va rămâne peren ultimul său eşec din carieră. Se întâmpla la mijlocul lunii iulie a anului 1990, la Campionatele Europene de juniori de la Praga, în sferturile de finală ale competiţiei. Atunci, cel care i s-a opus din drumul spre titlul continental a fost un român din Câmpulung Muscel, Adrian Preda. Deşi avea platfus, românul beneficia de o viteză ieşită din comun combinată cu o tehnică spectaculoasă. Rezultatul final al duelului cu viitoarea legendă a fost unul clar în favoarea românului, scor 5-0, ulterior, Preda reuşind să se şi încununeze campion european la categoria 67 de kilograme. După aceea, la seniori, argeşeanul a mai câştigat două titluri naţionale, în 1992 şi 1993, însă era concurent pe post la lotul naţional cu Francisc Vaştag, iar ulterior a renunţat la sportul de mare performanţă.

Lungu i-a distrus recordul legendarului Douillet

Acum este cunoscut în special datorită apariţiilor în circuitul Superkombat şi a dimensiunilor sale fizice impresionante, cântărind nu mai puţin de 165 de kilograme. În trecut, Alexandru Lungu a fost însă unul dintre cei mai buni judoka din istoria României, fiind de altfel singurul care a câştigat titlul mondial, la Cairo, în 1994. Dincolo de această performanţă, cel poreclit „Muntele Bihorului” are în palmares şi o victorie care va rămâne pentru totdeauna în istoria sportului dezvoltat la sfârşitul secolului XIX de Jigoro Kano în Japonia. Pe 24 martie 1996, la Roma, bihoreanul antrenat de Marius Vizer reuşea să-l învingă în finala etapei de Cupă Mondială pe francezul David Douillet, o legendă vie în judo, dublu campion olimpic şi cvadruplu campion mondial. Dincolo de succesul răsunător la acea vreme, Lungu este unul dintre cei doi care au reuşit să-l răpună pe Douillet în intervalul 1993 – 1999 într-o competiţie internaţională (al doilea a fost japonezul Shinichi Shinohara). Printre puţinii sportivi aflaţi în dicţionarul Larousse, Douillet a reuşit să se impună nu doar pe tatami, ci şi în afara lui. În prezent, este ales în Parlamentul Franţei, iar anul trecut a ocupat chiar funcţia de ministru al sportului în Hexagon, fiind totodată şi ambasador UNESCO, dar şi imaginea mai multor branduri.

 

Blocaţi de Klitschko, Foreman şi Mayweather

Întâlnirile lui Diaconu cu Froch sau Ivan cu Emilianenko nu sunt unice pentru sportivii români, care au mai întâlnit sportivi de legendă în cariera lor, însă de această dată fără să reuşească să-i învingă.

  • Ion Alexe a avut de furcă în meciurile cu marile legende americane. Mai întâi, la Jocurile Olimpice din 1968, a pierdut în sferturi cu George Foreman (TKO 3). Ulterior, în 1973, Alexe se întâlnea la Centura de aur cu Teofilo Stevenson, pierzând tot înainte de limită după ce antrenorul său a aruncat prosopul.
  • Nici Mircea Şimon nu a avut mai mult noroc în faţa legendarului Stevenson, pierzând chiar finala Jocurilor Olimpice de la Montreal, prin TKO în repriza a 3-a.
  • În 1993, la Campionatul European de juniori, Vladimir Klitschko l-a învins în semifinalele categoriei 91 de kilograme pe Valentin Săvescu prin KO tehnic în repriza a doua, câştigând ulterior titlul european. Un an mai târziu, acelaşi Klitschko se întâlnea la Mondiale cu un alt tricolor, Constantin Onofrei, învingându-l cu greu la puncte.
  • În 1995, la Campionatele Mondiale de la Berlin, Marian Leondraliu a cedat greu în primul tur contra unui american, scor 7-8. Adversarul? Floyd Mayweather jr, boxerul cu cele mai mari burse din istoria nobilei arte.
  • În 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, Constantin Onofrei ceda în primul tur contra nigerianului Samuel Peter, la puncte, cu greu, scor 14-17. Ulterior, Peter a devenit campion mondial la profesionişti în versiunea WBC.

Comments

6 Comments

RSS
  • A. Diaconu says on: aprilie 16, 2013 at 14:16

     

    http://www.amateur-boxing.strefa.pl/Championships/WorldChamps1997.html

  • FS says on: mai 20, 2013 at 16:38

     

    interesant, nu stiam ca froch a pierdut in cariera in fata lui diaconu

  • Alexandru Coxbani says on: aprilie 7, 2015 at 16:51

     

    In primul rand Sandu lungu a castigat la Cairo titlul mondial la JUNIORI. Dupa care i-a fost retrasa medalia fiind gasit dopat. Iar acela a fost finalul carierei. Documentati-va mai bine.

    • admin says on: aprilie 9, 2016 at 14:29

       

      Finalul carierei la ce? Sandu Lungu apare in arhivele internationale de judo ca fiind activ pana dupa anul 2000, hai sa nu aruncam cu noroi in tot ceea ce inseamna performanta.

      • @admin says on: septembrie 2, 2016 at 03:19

         

        Apare el (Lungu), ca fiind activ pana in anul 2000, dar fara nici un titlu european sau mondial, cand se stie ca Romania a avut foarte multi campioni europeni sau mondiali la „combat sports”…. porturi de contact. El nici dopat nu a reusit mare lucru. Asta e. Fara suparare.

  • @admin says on: septembrie 2, 2016 at 03:30

     

    Ce sa mai vorbim in cazul lui Lungu de o medalie olimpica, fie ea si de bronz. Nimic. Seceta totala.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii