AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Muschetarii din Carpati. Povestea singurilor romani care au participat vreodata la Turul Frantei

iunie 30th, 2013

echipa romaniei turul franteiLa 33 de ani de când pusese bazele Turului Franţei, bătrânul Henri Desgrange hotărî că e momentul să facă o schimbare majoră înainte de a trage definitiv cortina. Pentru ediţia din 1936 a fost invitată pentru prima şi ultima oară şi România.

În zona Carpaţilor, concursurile de ciclism fuseseră reluate abia în 1923, după o pauză de un deceniu, iar în 1934 a debutat şi Turul României. Peste numai un an, competiţia a adus la start şi sportivi francezi, atrăgând atenţia presei din Hexagon şi automat fondatorului Desgrange, care a decis să le acorde o şansă tricolorilor, deşi performanţele lor internaţionale lipseau cu desăvârşire.

Luaţi prin surprindere, oficialii Federaţiei Române de Ciclism au încropit cu greu un buget pentru a participa la Turul Franţei, programat în perioada 7 iulie – 2 august, care începea şi se încheia la Paris. În timp ce coloşii Belgia, Germania, Franţa şi Spania/Luxemburg puteau alinia la start câte 10 rutieri, celorlalte 5 ţări li s-a permis să înscrie un număr de 4 sportivi. Preşedintele Vasile Canarache, cel care fusese şi iniţiatorul turului intern, a avut o misiune grea pentru a stabili cvartetul care urma să reprezinte România monarhică la elitista competiţie.

Doi veterani şi două speranţe

lista turul frantei 1936

Selecţia a început cu Virgil Mormocea (27 de ani), căpitanul naţionalei la ediţia inaugurală a Turului României din 1934, pentru ca în 1935 să se impună în etapa Topliţa-Bacău, la sprint. Din postura de deţinător al tricoului galben, a fost nevoit să abandoneze în etapa a 9-a, în apropiere de Mărăşeşti, din cauza unei busculade. Cu un debut fulminant, consemnat în 1926, Mormocea era poreclit „cocorul din Brăila” datorită recordurilor pe care le stabilea pe velodrom, fiind considerat cel mai bun rutier român al acelor vremuri. Rivalul său la sprint era Constantin Tudose (25 de ani), un tânăr care începuse sportul de performanţă în 1934, la clubul Principelui Nicolae, pentru ca un an mai târziu să devină campion naţional la viteză şi să îşi adjudece două etape în a doua ediţie a Turului României. „Bun la plecări separate, el a fost iniţiatorul multor evadări solitare, care i-au adus numeroase victorii. Dar şi sprinturile la final au fost specialitatea sa, dând dovadă de mult curaj şi combativitate, uneori fiind angrenat şi în busculade periculoase pe linia de sosire”, este descris cel de-al doilea membru al României la Turul Franţei 1936 în pagina de istorie a ciclismului românesc.

Alături de aceştia, au mai fost aleşi George Hapciuc (26 de ani), un tânăr de perspectivă, care însă niciodată nu a reuşit să-şi confirme calităţile la un nivel înalt, dar şi veteranul Nicolae Ţapu (29 de ani), rutierul cu cele mai spectaculoase performanţe de până atunci în ciclismul autohton. Ulterior, despre Ţapu s-a spus că a pedalat peste 300.000 de kilometri de-a lungul carierei, acoperind de 7,5 ori linia Ecuatorului.

Ritmul şi ploaia le-au venit de hac

ploaie turul franteiNu mai puţin de 130 de ciclişti aveau să ia parte la startul ediţiei cu numărul 33 din Turul Franţei, care a debutat cu etapa Paris – Lille (258 de kilometri). Luaţi prin surprindere de ritmul ameţitor impus de ceilalţi rutieri, românii au reuşit cu greu să îşi revină, singurul temerar dovedindu-se tânărul Constantin Tudose,care în primii 100 de kilometri chiar s-a menţinut în plutonul fruntaş. Ploaia apocaliptică avea să-i reteze elanul şi să piardă mult timp, în timp ce Ţapu, Mormocea şi Hapciuc se aflau într-un grup codaş. Până la finalul etapei, care a avut o medie orară de 37 de kilometri, cei patru au ajuns să termine la peste o oră în spatele câştigătorului, elveţianul Paul Legli.

Ploaia care amintea de potopul biblic a continuat şi în etapa cu numărul doi (Lille – Charleville, 192 de kilometri), ultima pentru Tudose, descalificat după ce a depăşit timpul regulamentar la finiş. Dorise cu orice preţ să se evidenţieze, iar într-un viraj, s-a izbit de o bordură, accidentându-se la şold, motiv pentru care ritmul său a încetinit serios. Mormocea a terminat la jumătate de oră în spatele purtătorului de tricou galben Robert Wierinckx, urmat de Ţapu (38) şi Hapciuc (52).

Sleiţi de puteri după efortul incredibil depus în primele două runde şi descumpăniţi, cei trei români rămaşi în cursă nu au mai putut face faţă ritmului şi au încheiat etapa a treia (Charleville – Metz, 161 de kilometri) la două minute peste timpul regulamentar, astfel că au fost descalificaţi. Doar o treime dintre rutieri aveau să mai treacă linia de sosire la Paris. Dezamăgirea şi regretele au fost mari atunci pentru Tudose, Ţapu, Hapciuc şi Mormocea, singurii români care au participat vreodată la Turul Franţei, cea mai prestigioasă competiţie pentru ciclism din lume.

Start şi în Mica Buclă

gabriel moiceanuAjuns la o ediţie jubiliară, a 50-a, Turul Ciclist al României a luat startul duminică în localitatea bihoreană Marghita, urmând să se încheie pe 6 iulie, la Bucureşti. În total, participă 18 echipe cu câte 7 alergători fiecare, cei 130 de rutieri reprezentând 13 ţări. Ideea organizării unei astfel de competiţii a aparţinut directorului ziarului „Timpul”, Vasile Canarache, cel care tocmai preluase frâiele Federaţiei Române de Ciclism. Ediţia inaugurală a fost consemnată în 1934 şi încă de la început s-a dorit să devină o competiţie internaţională, însă şi-au făcut apariţia numai români şi bulgari, Marin Nicoloff fiind primul învingător la capătul celor 1.026 de kilometri parcurşi. Ulterior, au apărut şi rutieri din alte ţări, inclusiv Franţa, însă după numai trei ediţii, a fost înteruptă, fiind reluată un deceniu mai târziu. În total, românii şi-au adjudecat de 26 de ori trofeul destinat campionului, ultimul fiind Andrei Nechita, învingător în 2011. Marin Niculescu a reuşit să câştige 14 etape de-a lungul timpului, fiind urmat de Gabriel Moiceanu (foto), cu 13, şi de Constantin Dumitrescu, cu 12. Interesant este că la această ediţie printre cei care au luat startul se numără chiar şi preşedintele federaţiei de specialitate, Eduard Novak, campion paralimpic.

foto:

bikeraceinfo.com

mts.ro

Comments

One Coment

RSS
  • io says on: iulie 21, 2014 at 22:50

     

    Foarte interesant articol. Sunt tare curios, unde ati gasit toate detaliile? Stiu ca arhivele turului nu contin prea multe informatii dinainte de al doilea razboi mondial…

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii