AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Eduard Limboseanu. A visat la legiunea straina, dar a devenit stomatolog si antrenor in Superkombat

februarie 3rd, 2015

eduard limboseanuUrmărise şi el filmele piratate cu Bruce Lee şi Chuck Norris şi, împreună cu ceilalţi copii din bloc, a început să facă scheme de karate de speria toţi vecinii din cartier. Visa să termine Facultatea de Sport şi să intre în Legiunea Străină. Acum, la trei decenii distanţă, Eduard Limboşeanu este un reputat medic stomatolog din Ploieşti şi antrenorul unuia dintre cei mai talentaţi luptători români din noua generaţie, Amansio Paraschiv.

„Karate era un sport interzis pe vremea comunismului, aşa că m-am apucat de judo, mi se părea oarecum apropiat. Imediat după Revoluţie, am început să fac karate şi am nimerit lângă doi maeştri, Adrian Ghinea şi Mircea Ungureanu. Tocmai ieşisem campion naţional şi voiam să dau la IEFS, eram înnebunit după sport. Mai mult, aveam un prieten care plecase în Legiunea Străină şi deja mă vedeam pe câmpul de luptă”, îşi aduce aminte acum între două programări la cabinetul său privat. Planurile i-au fost date peste cap chiar în anul în care urma să termine liceul, povesteşte Eduard,  arătând cu degetul spre soţia sa Oana, şi ea medic stomatolog, alături de care trăieşte de aproape 24 de ani. „Stătea în cartier, la două blocuri de mine, însă nu am văzut-o decât în ziua în care m-a săgetat Cupidon (n.r., râde). Am lăsat şi legiune, şi tot. Dragostea a fost mai mare. M-am pus cu burta pe carte fiindcă ea voia să dea la stomatologie şi am zis că asta o să fac şi eu. Până la urmă mi-a ieşit”.

Bodyguard în facultate

Cu o mamă manichiuristă şi un tată impiegat de mişcare, Edi Doctoru’, aşa cum îl ştiu toţi din lumea sporturilor de contact pe Limboşeanu, s-a angajat ca bodyguard la o firmă de întrajutorare, un fel de Caritas. „Venise pe lume şi primul copil, ne era greu. Făceam şi eu ce puteam să supravieţuim. Mai luam câte un ban, ne ţineam după patronul ăla, deşi nu eram foarte mândru de ce făceam fiindcă eram conştient că păcăleşte lumea”, îşi aduce aminte probabil cel mai bun antrenor dintre stomatologii români. Cum au terminat facultatea, Edi şi Oana au plecat la Constanţa, pentru a profesa la cabinetul naşilor. „Nu am mai făcut karate, eram puţin derutat. Aşa că vreo doi ani am stat pe bară, situaţia s-a schimbat la începutul lui 2000 când m-am întors acasă, la Ploieşti”. Împreună cu soţia şi-a deschis propriul cabinet şi la scurt timp l-a cunoscut pe Eduard Irimia, actualul şef al Superkombat. „A fost un alt moment important din viaţa mea fiindcă mi-am dat seama ce diferenţă poate fi între karate şi kickbox. Noi credeam înainte că făceam ceva wow, însă m-am îndrăgostit de kickbox şi am intrat în fenomenul Local Kombat”, povesteşte plin de patos doctorul în curtea casei transformate în cabinet şi unde se plimbă în voie trei câini şi trei pisici, în timp ce pacienţii sunt întâmpinaţi politicos de un papagal vorbitor Marele Alexandru. Avea deja o vârstă şi şi-a luat adio de la marea performanţă, însă a visat să devină antrenorul unor campioni. A început să fure meserie de la Ciprian Sora şi Alin Panaite, iar în 2007 s-a apucat şi de antrenorat. „În paralel am continuat să lupt, iar retragerea mi-am făcut-o în 2009, aveam 41 de ani. Ţin minte şi acum acel meci de la Vâlcea, când am luptat cu un băiat mai tânăr cu vreo 15 ani. Am şi câştigat, dar era clar că trebuia să fac următorul pas, aşa că m-am concentrat pe antrenorat”, mai spune Limboşeanu.

Psihiatru: „De ce îţi iei pumni în cap?

Într-un cerc de medici, Edi s-a confruntat de multe ori cu întrebările colegilor de breaslă, care nu au înţeles pasiunea sa pentru artele marţiale. „De ce îţi iei pumni în cap, îţi place?”, l-a întrebat un prieten psihiatru. „E o pasiune pentru mine, nu are nimic de-a face cu violenţa, dar multă lume nu înţelege. Consideră că faci un sport al brutelor, ceea ce e o prostie. E o diferenţă între bătăile de pe stradă şi cele din ring, trebuie să se facă o disociere”, explică omul care ziua şi-o petrece în cabinetul stomatologic, iar seara, ca şi antrenor, în sala de sport. „De dimineaţă şi până la ora 19.00 sunt la cabinet, iar apoi plec la sală, unde avem antrenamente, am reuşit să convingem multă lume că facem lucruri bune, am schimbat preconcepţii.” Mai vin sportivi să-şi pună dinţii de la meciurile din ring? E o întrebare la care se gândeşte toată lumea atunci când intră în discuţie cu doctorul Limboşeanu. „Avem proteze, sunt cazuri foarte rare. Băieţii noştri de la sală primesc şi cursuri gratuite pentru îngrijirea dinţilor (n.r., râde)”, vine imediat replica antrenorului Limboşeanu.

Amansio, diamantul care trebuie şlefuit

Deşi prin mâna sa au trecut sute de tineri în ultimii ani, fără doar şi poate, Amansio Paraschiv este cel mai bun produs al lui Eduard Limboşeanu. La numai 22 de ani, Amansio deţine titlul Local Kombat la categoria mijlocie, centura intercontinetală WKN şi în primăvară a fost challenger obligatoriu pentru titlul mondial Superkombat, ratându-l doar pentru că arbitrii au decis remiză. „Dacă va fi serios, are viitor strălucitor”, spune, privind în gol, antrenorul ploieştean. Nu neagă că visează la performanţe similare şi pentru fiul său cel mic, Ştefan, care tocmai a ieşit campion naţional la kickbox, în timp ce Rareş, fiul cel mare, este acum student la stomatologie după ce a încercat la rândul său o carieră în sporturile de contact.

Yoga şi Space drum

Limboşeanu este unul dintre oamenii din lumea sporturilor de contact care poate elimina preconcepţiile celor din afara sistemului. Medic stomatolog reputat, acesta a început de aproape doi ani să cânte muzică de relaxare, ca instrument alegând Space Drum-ul, unul aproape necunoscut publicului din România. „L-am văzut pe un tip la «Românii au talent» şi m-a răscolit. Atunci am început să caut pe internet şi am aşteptat şase luni până să primesc instrumentul, pentru că e făcut manual. A fost o nebunie, iar acum mă bucur de ea zi de zi. Nu e ceva ce înveţi de la televizor, cânţi trăind momentul”, arată doctorul spre instrumentul ce seamănă cu un OZN. În puţinul timp liber, practică şi yoga. „Nu yoga lui Bivolaru, cu urină şi alte prostii. În primul rând yoga medicinală, care mă ajută la antrenamente. O folosesc ca şi stretching la finalul şedinţei de pregătire cu sportivii, ajută mult”, conchide doctorul.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii