AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Victor Zilberman, campionul-evadat. Bronzul olimpic nu s-a mai întors de la Montreal şi a fost şters din istoria comunistă

aprilie 26th, 2015

victor zilbermanPugilistul român Victor Zilberman a decis să ceară azil în politic în Canada la scurt timp după ce obţinea bronzul olimpic la Montreal, iar răzbunarea a venit imediat din partea autorităţilor comuniste. A fost considerat cel mai sfidător gest al sportului românesc de până atunci. Numele său a fost şters din istoria de aur. Mulţi ani nu a mai fost consemnat nicăieri, iar după Revoluţie, în ciuda unei încercări timide de a-l reabilita, timpul şi-a făcut efectul, iar cel care obţinea opt titluri de campion naţional şi două de vicecampion european devenise deja o istorie uitată.

„Am copilărit într-un cartier dur la acea vreme, Berceni, aşa că am decis că trebuie să învăţ să mă apăr”, este începutul călătoriei lui Victor Zilberman în lumea fascinantă a boxului. Cine avea să creadă faptul că adolescentul speriat de băieţii din cartier avea să reprezinte România la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice? Se întâmpla pe când avea 16 ani, adică în 1963. Şase ani mai târziu, la Campionatele Europene care au avut loc la Bucureşti, acesta obţinea titlul de vicecampion continental, iar în sferturile de finală avea să treacă de germanul Manfred Wolke, nimeni altul decât fostul campion olimpic din Mexic. Ţine minte şi acum ce l-a făcut să rămână la sală după primul antrenament. „M-au câştigat cu o jumătate de ciocolată”, se amuză bărbatul care acum trăieşte la Montreal şi lucrează ca optician.

Era un talent pur

Presa vremii scria despre sportivul de origine evreiască faptul că pentru categoria lui, 67 de kilograme, este bine dezvoltat, musculos şi avea lovituri foarte puternice. În plus, faţă de alţi sportivi, reuşea să intre în categorie fără eforturi. Singura lui problemă era faptul că antrenorii îi atrăgeau zilnic atenţia asupra faptului că îi place să se mulţumească mereu cu puţin. De altfel, după Europeanul de la Madrid, din 1971, atunci când a pierdut în turul secund în faţa ungurului Janos Kajdi, viitorul campion şi totodată viitorul vicecampion olimpic, Zilberman era criticat în cadrul biroului federal. „Regretabil este faptul că acest sportiv talentat nu depune străduinţă pentru ridicarea măiestriei tehnico-tactice, persistând de ani de zile în aceleaşi greşeli: pregătire fizică de mântuială, lipsă de contribuţie la perfecţionarea unor elemente tehnice,având o atitudine superficială faţă de pregătirea sa…”, se arată într-un raport trimis federaţiei de către antrenori, conform cronicarului Victor Cociu. Chiar şi aşa, în ciuda criticilor, Victor Zilberman avea să devină de opt ori campion naţional la seniori, fiind într-un top patru în România din acest punct de vedere. Din 1968 şi până în 1974, acesta a fost neînvins pe plan intern, cucerind nu mai puţin de 7 titluri consecutive la cateogoria 67 de kilograme. Un an mai târziu, a urcat în categorie şi s-a impus şi la -71 de kilograme. Tot în 1975, aducea o nouă medalie de argint României la Europenele de la Katowice.

Suspendat pentru 6 luni

Victor ZilbermanDeşi nu avea adversar pe categoria sa, în 1973, Zilberman nu a participat la Europenele de la Belgrad. La scurt timp după Jocurile Olimpice de la Munchen, acolo unde a pierdut din primul tur, acesta a primit şi o veste şoc. „În şedinţa de lucru din 9.XII.1972 Biroul Federal, luând în discuţie abaterile disciplinare de care s-au făcut vinovaţi unii boxeri, a hotărât să se aplice următoarele sancţiuni: 1. Boxerul Victor Zilberman, de la Clubul Steaua Bucureşti – scoaterea din lotul reprezentativ, suspendarea de la orice activitate pe timp de 6 luni şi interzicerea de a mai susţine întâlniri internaţionale pe termen de un an…”. Nimeni nu a argumentat decizia, însă patru ani mai târziu, la Montreal, a treia ediţie a JO pentru Victor Zilberman, aveau să fie consemnate două premiere. Avea să creeze un precedent periculos pentru comunişti, care au devenit şi mai stricţi.

Bronz şi evadare

Legitimat la Rapid, acolo unde a decis să se mute după episodul cu suspendarea, Zilberman era în mare formă în 1976. A câştigat la pas Centura de Aur, considerat un turneu extrem de important în pregătirea Jocurilor Olimpice. Pe podium, la aceeaşi categorie de greutate, s-a clasat Emilio Correa, nimeni altul decât campionul olimpic de la Munchen şi campionul mondial en-titre. La Montreal, acolo unde România a rămas în istorie prin momentul Nadia Comăneci, pugilistul în vârstă de 29 de ani, pe atunci, avea să îşi scrie propria istorie. Era printre favoriţii la medalia de aur. Totul a decurs perfect până în semifinale. În sferturi l-a învins pe portoricanul Carlos Santos, viitorul campion IBF la profesionişti din anii ’80.  Avea deja o medalie în buzunar, aşa că doar Zilberman ştie dacă acele critici ale antrenorilor privind mulţumirea de sine însuşi şi-au făcut prezenţa la duelul din semifinale cu est-germanul Jochen Bachfeld. Acesta din urmă avea să se impună cu 3-2 şi într-un final să câştige şi aurul olimpic. Zilberman avea însă deja un alt plan. Cu câteva zile înainte ca delegaţia tricoloră să se întoarcă la Bucureşti, acesta a dispărut din Satul Olimpic, iar securiştii aflaţi la Montreal au intrat în panică. Imediat au aflat că sportivul a cerut azil politic în ţara frunzei de arţar. Întâlnirea cu un amic român din timpul competiţiei l-a convins definitiv.

„Nu a fost programat”

cu ilie nastaseFostul pugilist a susţinut de fiecare dată faptul că nici măcar nu i-a trecut prin minte, înainte de a pleca din ţară, că ar putea rămâne în Canada. „Un prieten o ducea bine acolo, mi-a zis şi mie, m-a convins până la urmă”, a povestit acesta. Fiindcă sportivii puteau să iasă din Satul Olimpic fără restricţii, Zilberman şi-a împachetat rapid câteva haine şi dus a fost. În grabă, şi-a uitat şi medalia cucerită în ring. „De asta îmi pare cel mai rău”, adaugă acesta. La câteva zeci de ani distanţă, Simion Cuţov dezvăluia că şi lui şi fratelui său, Calistrat, li s-a propus să plece odată cu Zilberman. “Dacă era de acord şi Simion rămâneam, dar el a zis nu. Însă a fost şi altceva. Zilberman era evreu de origine şi avea altă susţinere din partea comunităţii locale, în vreme ce noi n-aveam pe nimeni. M-am temut c-o să ajung să stau cu mâna întinsă şi nici în ziua de azi nu regret”, spune Simion Cuţov.

A dispărut şi din statistici

Fuga lui Victor Zilberman a creat o panică totală la Bucureşti, unde s-a luat o decizie radicală. La finalul anului 1976, numele lui Zilberman nu a mai apărut nicăieri, în ciuda faptului că tocmai cucerise un bronz olimpic. Rămăsese doar în istoria vorbită, cea creată de fanii boxului care l-au văzut la lucru. Decizia de a rămâne în Canada a fost sinonimă cu retragerea pentru fostul mare campion al categoriei 67 de kilograme. S-a angajat ca optician şi ulterior s-a căsătorit cu o româncă din Braşov. Şi-a revăzut părinţii abia în 1990, iar acum este şi bunic, iar singura sa legătură cu boxul din prezent o reprezintă conversaţiile cu foştii colegi de generaţie: Năstac, Cuţov, Şimon.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii