AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

Fuga de Ceauşescu l-a şters din istorie. Povestea lui Dan Iuga, vicecampionul olimpic la tir

ianuarie 29th, 2016

Dan IugaÎn 1972, la Munchen, Dan Iuga urca pe podiumul olimpic în proba de pistol liber. Nouă ani mai târziu se întorcea la locul faptei cu gândul de a se elibera de sub jugul comunist. Era campion european şi mondial, participase la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, dar devenise un nimeni, aşa că a luat cea mai grea decizie din viaţa sa. A alertat instant Securitatea de la Bucureşti, care a anunţat pe scurt că Iuga a devenit un trădător aşa cum înainte o făcuseră alţi campioni, cel mai cunoscut fiind bronzul din 1976, Victor Zilberman. În prezent, informaţiile despre legendarul trăgător sunt extrem de sărace, inclusiv pe site-urile de specialitate din România.

 

La începutul anilor ’80, imediat după JO de la Moscova, Dan Iuga fusese numit antrenor al lotului naţional de tir al României. Rezultatele spectaculoase pe care le înregistrase în cei 16 ani petrecuţi sub tricolor îi convinseseră pe înalţii oficiali ai sportului să îi ofere şansa. Din 1975 era şi membru al Partidului Comunist, aşa că nu se punea problema de neîncredere. Iuga era însă neliniştit. Nu din cauza prezentului, ci de viitor. “Nu eram fericit cu ceea ce făceam. Nu puteam să progresez aşa cum îmi doream. Sunt ani şi ani de muncă, te chinui să construieşti o echipă, iar apoi trebuie să laşi pe cineva valoros acasă şi să iei pe cineva în care nu crezi. Simţi că ai muncit în van. Nu puteai să îi iei întotdeauna pe cei mai buni fiindcă le era frică de faptul că vor fugi apoi”, povestea Iuga, acum stabilit în SUA, pentru „LA Times”. Aşa că cel care a fugit a fost chiar el. Se întâmpla în 1981. A profitat de o invitaţie făcută de federaţia vest-germană pentru un seminar, iar la scurt timp după ce a ajuns dincolo de Cortina de Fier a făcut solicitare pentru azil politic. În ţară rămânea soţia împreună cu cele două fiice, Laura (6 ani) şi Ileana (5 ani). A fost un şoc pentru toată lumea, de la familie şi până la oficialii federaţiei. Nimeni nu ştia de faptul că vicecampionul de la Munchen avea să facă acest gest. S-a spus inclusiv de faptul că soţia sa Nina chiar a avut o tentativă de suicid. Presiunea Securităţii, dar şi singurătatea şi-ar fi pus amprenta asupra psihicului ei. Dan avea însă un plan. Spera ca odată ajuns în Vest, să ceară întregirea familiei. Era una dintre legendele tirului sportiv, aşa că ar fi avut un avantaj. Drumul s-a dovedit însă mult mai greu. Timp de un an şi jumătate, vicecampionul olimpic de la Munchen a lucrat ca şi consultant pentru o fabrică de pistoale din oraşul Ulm.

Un fost rival l-a salvat

Într-un moment în care nu mai spera la nimic, iar întoarcerea sa în ţară ar fi fost similară cu arestarea, pentru Dan Iuga a apărut un tren salvator. Terence Anderson, unul dintre antrenorii de pistol al lotului american, şi care îl văzuse pe viu pe Iuga la competiţiile din ultimul deceniu, a citit povestea acestuia şi a ştiut că poate fi util pentru progresul tirului peste Ocean. Anderson a fost cel care i-a plătit biletul de avion lui Iuga şi s-a implicat pentru ca românul să primească un loc în staful naţionalei de tir. În iarna lui 1983, Dan Iuga devenea antrenorul de pistol al Statelor Unite ale Americii, iar asta cu doar un an înaintea Jocurilor Olimpice de la Los Angeles. Şi a început treaba. Sub bagheta sa, SUA luau argintul olimpic în proba de pistol după 20 de ani de pauză prin Ruby Fox, care a fost departajată după ce obţinuse acelaşi punctaj cu al viitoarei campioane olimpice Linda Thom. Naţiunea americană era prima pe medalii în clasamentul pe naţiuni. În ciuda succesului rapid, Iuga nu avea familia alături. Nu îşi mai văzuse fetiţele de mai bine de trei ani. Fiecare zi petrecută fără ele era precum tortura cu picătura chinezească.

Şi-a revăzut copiii în anul 1985

Birocraţia, dar şi îndârjirea cu care regimul de la Bucureşti refuza să îi lase soţia şi fiicele lui Iuga să ajungă la acesta întârziau nespus reîntregierea familiei. Lunar, antrenorul naţionalei SUA cheltuia sute de dolari cu factura de telefon. Tot un telefon i-a dat vestea cea mare. Se afla în Mexico City cu lotul naţional pentru Campionatele Mondiale. Nina primise viza de SUA, iar pe 24 aprilie 1985 avea să aterizeze pe Aeroportul Kennedy din New York. Era un moment pe care îl aştepta de trei ani şi jumătate. Emoţiile au copleşit ambele părţi. Lacrimile şi sentimentele interioare au fost mai puternice decât cuvintele. Nina a povestit pentru presa americană cum a decurs întâlnirea: “A fost ciudat. Nici nu am vorbit prea mult, a fost ca şi când ne-am născut din nou. Erau atât de multe de spus, încât nici nu conta”. Un coşmar care dura de prea multă vreme s-a transformat în vis. Cei patru erau împreună din nou, iar Dan îşi putea continua cariera în linişte. După ce a participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice în calitate de sportiv, Iuga s-a aflat în staful Statelor Unite ale Americii şi la ediţia din 1998 de la Seul, bifând astfel cinci ediţii consecutiv.

Bronz mondial la 50 de ani !

După ce s-a despărţit de lotul SUA, Iuga a şocat din nou. Şi-a reluat activitatea, întorcându-se în poligon în calitate de sportiv activ, iar în 1993, numele său a reapărut la competiţiile majore. Asta deşi tocmai împlinise 48 de ani. Rivalii din finalele Campionatelor Naţionale erau foştii săi elevi de la lot, iar în 1995 chiar a devenit în premieră campion naţional al SUA. În acelaşi an, românul, sub steagul SUA, era al treilea în clasamentul Cupei Mondiale de la Munchen. S-a calificat în marea finală, iar acolo s-a clasat al optulea. Campionul era cu 17 ani mai tânăr decât el, iar vicecampionul cu 23 de ani! Tot în acelaşi an, la Jocurile Panamericane de la Mar del Plata obţinea un titlu de campion şi unul de vicecampion. Dan Iuga uimea lumea tirului cu longevitatea sa. S-a retras în 1999, pe când împlinise deja 54 de ani. Ultima sa competiţie majoră a fost tot la Munchen, acolo unde cu 27 de ani în urmă cucerea argintul olimpic. În urma sa rămân unele dintre cele mai importante rezultate din istoria tirului românesc. Este ultimul român campion mondial în proba de pistol.

Românii medaliaţi la CM de tir sportiv – proba pistol

1952 – Panait Călcâi, argint

1958 – Ştefan Petrescu, bronz

1966 – Virgil Atanasiu, aur

1974 – Dan Iuga, aur

1974 – Ion Corneliu, argint

1974 – Anişoara Matei, argint

1989 – Sorin Babii, bronz

1991 – Sorin Babii, bronz

1998 – Iulian Raicea, bronz

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii