AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii

A vrut să îi calce pe urme lui Ilie Dumitrescu, dar l-a avut coleg pe Bute şi şi-a făcut un nume în ringul Superkombat

ianuarie 28th, 2016

Superkombat_606Omul cu 15 tatuaje, fiecare cu povestea sa, Alexandru Negrea este revelaţia sezonului 2015 în Superkombat. Descoperit de Eduard Irimia, luptătorul originar din Sighetu Marmaţiei a ieşit de două ori campionul Italiei la kickbox înainte de a trece la profesionism, iar povestea sa este atât de complexă încât n-ar putea fi relatată pe scurt într-un meci de 3 reprize a câte 3 minute, atât cât durează o confruntare în Superkombat. Poreclit Vulcanul datorită stilului săi de luptă exploziv, Alexandru Negrea (29 de ani) a povestit detalii spectaculoase din trecutul său.

Christian Hammer, noua stea a greilor din boxul romanesc: Ciocanul din Pechea l-a facut KO pe cosmarul lui Tyson

octombrie 1st, 2012

Aflată într-o situație dramatică, nobila artă trăiește prin excepții. Începând de vineri noapte, una dintre ele este Cristian Ciocan, pugilist născut în aceeași localitate cu Lucian Bute, și care a devenit campion european WBO la categoria regină a boxului profesionist mondial după ce l-a făcut KO pe britanicul Danny Williams, cunoscut în întreaga lume pentru că l-a răpus pe Mike Tyson.

Povestea lui Lucian Bute, eroul din Pechea!

mai 21st, 2012

Lucian Bute va avea pe 26 mai cel mai important meci din carieră, la Nottingham, împotriva lui Carl Froch, însă, indiferent de rezultat, şi-a câştigat deja locul în vitrina eroilor din sportul românesc. Este singurul pugilist care a reuşit să îşi apere de nouă ori titlul mondial la profesionişti, pe care doar Mihai Leu, Leonard Doroftei şi Adrian Diaconu se mai pot lăuda că l-au avut în palmares.

Comparaţii

noiembrie 12th, 2011

Pentru că ai noştri nu pierd niciun prilej pentru a contesta fiecare victorie obţinută de Lucian Bute, dar nici nu îmi doresc să intru în coteţ, aş vrea să pun pe tapet numai câteva comparaţii. Bute vs Kessler, Ward, Froch, Stieglitz.  Nu vreau să discut despre tehnică, viteză, inteligenţa din ring. Aş complica lucrurile. Ci pur şi simplu despre rezultatele obţinute de Lucian în faţa unor adversari pe care i-au întâlnit şi ceilalţi.

VS MIKEL KESSLER
Dincolo de faptul că a refuzat să boxeze cu Lucian motivând că bursa „este prea mică”, trebuie spus că danezul s-a întâlnit în urmă cu patru ani cu mexicanul Librado Andrade. Era momentul său de glorie, având centurile WBC şi WBA. Victorie la puncte, 120-108 toţi cei trei arbitri. La un an distanţă, Lucian, proaspăt campion mondial, câştiga la decizie în faţa mexicanului după acel meci cu cântec. În 2009, într-o revanşă, KO-ul primit de la român l-a făcut pe mexican să afirme că „Bute este cel mai bun supermijlociu din lume”.

VS CARL FROCH
4 iunie 2011 – semifinala SuperSix – după 12 runde, judecătorii decid 114-114, 116-112, 117-111 pentru Carl Froch. Oponentul britanicului cu gura mare a fost Glen Johnson, „pensionarul” care în faţa lui Bute nu a câştigat nicio repriză. În apărarea lui Lucian a sărit şi victima din primăvara, Brian Magee, făcut KO în repriza a 10-a. „Bute este peste Froch, o ştiu sigur”, avea să afirme nord-irlandezul, care a pierdut şi la Froch, printr-un KO în runda cu numărul 11. Iar asta trebui menţionat că la acel moment, pe buletinele de scor apărea 94-95, 95-96, 92-27.

VS ANDRE WARD
Alături de Lucian, americanul este singurul din topul de la supermijlocie care n-a cunoscut gustul eşecului. Cunoştinţele celor doi se numesc Sakio Bika şi Edison Miranda. Primul a fost învins la puncte de ambii, în vreme ce „Pantera” din Columbia a fost făcută KO de Bute în repriza a 3-a. Ward s-a impus la decizie 119-109. 116-112, 119-109.

VS ROBERT STIEGLITZ
Este actualul campion WBO, un german fără prea multă culoare. Singurele sale două înfrângeri din carieră au venit în faţa unor adversari pe care Lucian Bute i-a spulberat. Alejandro Berrio şi Librado Andrade, de fiecare dată prin KO

Veşti din box: Jo Jo Dan, Bute, Olteanu, Victor Puiu…

octombrie 10th, 2011

Am să încerc ca măcar o dată pe săptămână să vă pun la curent cu cele mai noi informaţii din lumea boxului, în special cel profesionist, din moment ce amatorul este în moarte clinică. Jurnalul va fi de obicei publicat luni seară.

Jo Jo Dan a fost provocat de canadianul Antonin Decarie. “Într-o zi se va întâmpla”, a spus cel care pe 20 octombrie se bate pentru centura WBC la categoria semi-mijlocie. Jo Jo nu ar spune nu, însă se pregăteşte pentru 19 noiembrie, când are loc revanşa cu turcul Selcuk Ayidin pentru centura WBC Silver. O victorie l-ar propulsa într-un meci cu americanul Floyd Mayweather, asta dacă MakeMoney nu renunţă între timp la centură.

 

Casele de pariuri îl văd mare favorit pe Lucian Bute în faţa veteranului Glen Johnson. Cota petnru victoria românului este de 1.11, în timp ce jamaicanul a primit una de 6.5. În altă ordine de idei, finala Super Six, dintre Ward şi Froch a fost amânată pentru 18 decembrie, după ce americanul s-a accidentat la ochi.

 

Meciul lui Silvio Olteanu cu bielorusul Valeri Yanchi pentru centura EBU European la muscă a declanşat un scandal în Spania. Team-ul românului a acuzat dur judecătorii, care au decis remiză, 114-114, 114-114, 114-115, în timp ce promotorul adversarului susţine la rândul său că boxerul său a fost mai bun. În condiţiile în care gala a fost organizată în La Coruna, adică oraşul adversarului, tind să îi cred pe băieţii lui Olteanu. E posibilă o revanşă, iar învingătorul să lupte cu deţinătorul centurii mondiale IBF, Andrea Saritzu.

 

O păsărică mi-a şoptit că Victor Puiu se va bate pentru centura WBC International la semimijlocie pe 17 decembrie, cel mai probabil la Montreal. Adversarul nu este cunoscut încă deoarece Phil Lo Greco a fost exclus de WBC pentru că a refuzat meciul de teama românului.

 

Revenit în ring după şapte luni de pauză, fostul challenger la titlul European, Mihăiţă Mutu a fost făcut KO de englezul Dale Miles într-o gală care a avut loc sâmbătă în Sheffield. Stabilit în Franţa, boxerul de 35 de ani a pierdut din KO tehnic în repriza a 6-a, deşi cu o repriză înainte, adversarul s-a accidentat la cap.

Rechinul se întoarce. Partea a 2-a

septembrie 24th, 2011

Dacă tot nu am mai publicat de ceva vreme pe blog, pot veni cu o micuţă ştire exclusivă. După meciul pierdut cu Chad Dawson la puncte, Adrian Diaconu este pe cale să revină în ring în această toamnă.

Este în negocieri pentru un meci pentru data de 17 noiembrie în cadrul unei gale care se va numi Rapidex et Dangereux, adică Fast and Furious sau mai simplu Rapid şi Furios 😀

Nu s-a stabilit nimic concret, dar viitorul său adversar ar urma să fie un canadian de 34 de ani, care a adunat 17 victorii şi 3 înfrângeri în carieră, Nicolson Poulard. Iar asta o spun din sursă sigură.

Practic, noiembrie va fi luna pugiliştilor români:

5 noiembrie – Lucian Bute vs Glen Johnson

17 noiembrie (18 noiembrie, ora 5:00 dimineaţă, ora României) – Adrian Diaconu vs Nicolson Poulard

19 noiembrie – Jo Jo Dan vs Ayidin Selciuk.

Fără să îi analizez foarte mult pe adversari, prevăd următoarele rezultate: UD Bute, KO Diaconu, TKO Jo Jo Dan.

PS Dacă vreţi să aflaţi detalii interesante despre Adrian Diaconu, click aici

Pro şi contra Leonard Doroftei

iulie 12th, 2011

Nu mă aşteptam ca acest conflict mediatic dintre Leonard Doroftei şi Lucian Bute să escaladeze atât de mult. Nu sunt de partea niciunuia, dar îi respect pe amândoi, campioni în adevăratul sens al cuvântului. În doar câteva idei, îmi exprim punctul de vedere relevant sau nu în situaţiile amândurora.

  1. Adversari

E adevărat. De când a devenit campion mondial, Lucian nu s-a bătut niciodată cu adversari mai bine cotaţi decât el. Dar nici versiunea nu este una care să îţi permită să ai parte de nume importante. Şi asta în condiţiile în care în ultimii doi ani a avut loc şi Super Six.

Doroftei spune că s-a bătut numai cu nume mari. De fapt a avut doar doi oponenţi de valoare internaţională. Spadafora şi Gatti. Înainte de asta, a avut mulţi adversari care s-au schimbat chiar şi cu 48 de ore înaintea galei. Îmi povestea cineva că pe unul dintre ei l-au prins la furat prin Montreal şi Interbox a trebuit să-l schimbe. Povestea însă nu mi-a fost confirmată. În plus, faţă de Lucian, Doroftei a fost nevoit să progreseze rapid pentru că avea deja o vârstă înaintată, iar organismul nu mai făcea faţă. Drept dovadă, s-a retras la 34 de ani, la numai doi ani după ce cucerise titlul mondial.

SUA

Meciurile Moşului în SUA pot fi numărate pe degetele de la o mână. În plus, a fost obligat şi de vârstă pentru a face pasul acolo, dar şi adversari, care erau campionii. S-a bătut acasă la Spadafora şi Gatti pentru că ei făceau legea. Aşa cum şi alţii se bat pe terenul lui Lucian, adică la Montreal. Dar să nu uite că nu a câştigat niciunul dintre astea două. KO de la Gatti şi remiză la Spadafora.

Valoare

Chiar dacă este criticat pentru opiniile sale, uneori pertinente, alteori exagerate, şi chiar decăzut din drepturile sale de erou, Leonard Doroftei este SINGURUL român campion mondial, atât la amatori, cât şi la profesionişti. În plus, are şi medalii la două ediţii ale Jocurilor Olimpice. Şi să nu uităm, SINGURUL care român care a unificat trei centuri mondiale, WBA, IBF şi IBC în meciul cu Spadafora. De partea cealaltă, Lucian, campion mondial IBF încă din 2007, este considerat de specialiştii boxului mondial, drept cel mai bun pugilist la supermijlocie în momentul de faţă. Nu o spun eu, ci Boxrec şi Ring Magazine, enciclopedia, respectiv Biblia boxului.  Cariera sa a fost construită cu paşi mărunţi, dar importanţi pentru că a fost preluat de canadieni încă de tânăr (n.r. 23 de ani), aşa că nu a fost cazul să ne grăbim cu el. Cariera sa poate deveni una istorică la nivel global de anul viitor, asta dacă va trece de câştigătorul SuperSix şi va avea astfel în palmares centurile WBC, IBF şi WBA.

foto: Prosport

“Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port”

iulie 11th, 2011

E ora 23.30. Meciul lui Bute s-a încheiat de câteva minute şi zeci de jurnalişti dau năvală în sala de conferinţă de la Romexpo. Stingher, fără să fie recunoscut de multă lume, pătrunde şi un bătrânel. Se aşază comod undeva în spate. Doar un reporter al TVR sesizează cine e şi încropeşte rapid un interviu. Restul lumii părea ignorantă, concentrată exclusiv pe conferinţa care încă nu debutase.

Imediat după ultimele declaraţii, domnul de vârsta a treia încearcă să ajungă la Lucian, însă nu mai are loc de admiratorii care îl asaltau pe campionul IBF, grăbit să ajungă la testul antidoping.

E deja trecut de miezul nopţii. Îl aşteaptă pe Bute la  uşa vestiarului. Face câteva poze cu cei care îşi dau seama pe cine au în faţă, iar apoi ia loc pe un scaun aflat din întâmplare în sală. O tânără care până atunci cred că prezentase rundele îmbrăcată sumar se metamorfozează în reporter şi îi ia un interviu la care omul nostru răspunde calm, deşi pare iritat de unele întrebări. Străin de România, pugilistul Renan St. Juste sesizează ceva şi mă trage de mânecă. “Mi-a vorbit în franceză. Pare un om cunoscut la voi, îmi spune acesta, uitându-se lung. Îl aprob, încercând să îi explic cine e.

E aproape ora 1.00. Oboseala e vizibilă pe faţa domnului în vârstă de 70 de ani, care nu pare să mai reziste fizic, însă tot vrea să schimbe două vorbe cu Bute. “Am obosit. Sunt de mai bine de cinci ore aici, nu mai pot sta mult”, îmi spune acesta. Într-un final, cedează şi, împreună cu doi apropiaţi, se depărtează. Este maestrul Gheorghe Zamfir, cel care a reuşit să reinventeze naiul şi unul dintre cei mai mari artişti în viaţă.

A fost invitat de Bute la gală, prin intermediul organizatorilor, şi a acceptat fără rezerve, deşi nu l-a pasionat niciodată boxul. “E un campion, îl apreciez mult pentru ce a reuşit şi sper să continue aşa. Am venit aici încă de la începutul galei. Mi-a plăcut”, îmi spusese maestrul. Din păcate, Lucian a părăsit Romexpo pe o altă uşă cu direcţia Piaţa Universităţii, unde îl aşteptau câteva sute de fani.

În ciuda valorii incontestabile, maestrul Zamfir şi-a aşteptat rândul la un autograf şi o poză din partea lui Bute. Care nu a mai venit…

Detalii in editia on-line a cotidianului Puterea

Lucian Bute, un KO cu aşteptări mari

iulie 10th, 2011

Încep cu o informaţie caldă. Următorul adversar este în proporţie de 99% americanul Kelly Pavlik, iar meciul va avea loc pe 5 noiembrie la Centre Bell din Montreal. Informaţia mi-a fost confirmată din două surse!

Aseară am fost în infernul de la Romexpo. Peste 8.000 de oameni s-au înghesuit să-l vadă pe Lucian Bute, dar chiar şi aşa, la începutul galei în sală erau deja peste 5.000. Toată lumea era acolo, de la Nuţu Cămătaru şi până la maestrul Gheorghe Zamfir.

Primele meciuri ale gale mi s-au părut cel mult modeste. În schimb, Viorel Simion a oferit cu adevărat un spectacol de încălzire în faţa filipinezului Jun Talape, anunţat ca prieten cu Manny Pacquaio. Fără să fiu răutacios, aşa e şi în fotbal. Toţi brazilienii care vin în Liga 1 sunt prieteni cu Ronaldo, Romario, Ronaldinho. Practic, prieteni cu fotbaliştii.

Viorel Simion, care apropo nu are nici o legătură de rudenie cu Marian, Gheorghe, Dorel Simion, pare un pugilist care poate ajunge departe. Organizat bine a dominat clar întâlnirea, iar până în repriza a 8-a avea un avantaj de şase puncte, chiar dacă îl putea face KO pe Talape mult mai devreme. Filipinezul a ştiut până atunci cum să evite, sprijinindu-se în corzi de fiecare dată. Upercutul de stânga la ficat, lovitură marca Bute, nu l-a mai ajutat şi a avut nevoie de intervenţia medicilor pentru a-şi reveni. Victoria i-a adus lui Simion titlul WBC International, astfel că devine unul dintre challengerii pentru centura mondială la pană.

În fine. Toată lumea aştepta main-eventul. Doi luptători neînvinşi. Lucian – campion mondial, Mendy – challenger obligatoriu. Încă din start lupta mi s-a părut dezechilibrată, iar Bute a părut tot timpul că se joacă cu francezul. câteva upercuturi şi serii l-au zguduit pe francez, care a dat o replică solidă doar în prima repriză. Lucian a avut curajul să lupte cu braţul din faţă jos, ceea ce spune multe despre meci, iar pe finalul reprizei a 4-a s-a întâmplat ceea ce aşteptau toţi. Nu a mai fost upercutul de stânga la ficat, ci o directă croşetată direct ţeasta lui Mendy, care a căzut lat. A urmat discursul victoriei, unul parcă scris de PR. „Mulţumesc Canada, mulţumesc România!”, a strigat Lucian, în timp ce adversarul său încă nu îşi revenise. A urmat gafa care a atras şi antipatia publicului. I-a pronunţat numele Elenei Udrea, iar trei-sfert dintre spectatori au huiduit frenetic.

Ăsta a fost probabil ultimul adversar de categoria a doua pe care Lucian Bute l-a întâlnit. În toamnă urmează Kelly Pavlik, iar în primăvară, conform contractului cu Showtime, ar urma să aibă loc unificarea centurilor IBF, WBC şi WBA. Tânărul care plec acum 8 ani în Canada poate deveni cel mai mare pugilist din istorie la supermijlocie într-un an dacă totul va decurge conform planului. Doar Joe Calzaghe a mai reuşit performanţa de a avea trei centuri mondiale în acelaşi timp.

Kessler a refuzat, pentru Bute urmează Pavlik

iunie 18th, 2011

Cum danezul Mikel Kessler a refuzat duelul şi va lupta până la urmă pentru IBO şi WBO, Lucian Bute s-ar putea „consola” în toamnă cu un alt meci. Au început discuţii pentru ca Mister KO să se bată cu americanul Kelly Pavlik. „Fantoma” este fost dublu campion mondial WBC şi WBO la mijlocie şi tocmai a revenit în ring după un an de pauză. Chiar dacă nu mai e ce a fost, Pavlik tot ar fi cel mai important adversar pe care Lucian l-a avut până acum.

Promotorul Bob Arum a confirmat negocierile, însă sunt multe detalii de pus la punct, inclusiv locul de desfăşurare al meciului. O victorie ar însemna automat şi un meci cu învingătorul din Super Six. Până atunci, îl aşteptăm pe 9 iulie la Romexpo pentru lupta cu Mendy, un francez care nu trebuie neglijat.

AlinHuiu.ro

Stiri si comentarii